Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2008

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven

Cine isi mai aminteste de Podul de flori din 1990?

Rasfoiam de curand ziarele (electronice) din Basarabia si am vazut in cateva articole despre eveniment. Unii spuneau ca a fost un moment ratat altii un moment bun de constientizare. Nu imi amintesc mare lucru din tumultul anilor 90, mai degraba venirea minerilor in Bucuresti si protestele de strada ale studentilor decat deschiderea granitelor. Oare romanii isi mai amintesc de podul de flori? Mai sunt oare resurse in sufletul romanilor sa mai faca odata posibila un alt pod de flori? Multe s-au schimbat si pe o parte de Prut si pe alta. Multi dintre prietenii mei spun ca nu mai e posibila, dar ar vrea ca Basarabia sa fie pamant romanesc dupa atat amar de vreme. Ar intra raketi, banditi tot felul de sarlatani. Au oare nu avem si noi ai nostri? Poate chiar si mai rai... Avem politie, ca "nu om fi noi sat fara caini" putem, vointa sa avem. Dar romanii s-au schimbat, s-au blazat. E important ce gasim la piata ieftin (daca mai gasim) decat demnitatea noastra ca cetatean al unei tari

Axis Mundi

Am nevoie de o carte Azi am simtit nevoia stringenta de a intra intr-o biblioteca, de a simti o carte pe care o tragi din raftul cu alte zeci de carti. Si eu am acasa carti, puse frumos pe rafturi, cu pagini din hartie si tiparite cu cerneala de tipografie pe baza de plumb. O biblioteca ramane totusi, o biblioteca. Acolo, intre carti ma simt confortabil. E un spatiu sacru dar si intim in acelasi timp care iti ofera linistea si pacea de care ai nevoie in metrou sau pe strada. E loc de odihna. Al mintii. Dar e si locul cel mai aglomerat, in care poti auzi. AUZI. Poti auzi scrasnet de metal lucitor de sabie si strigatul razboinic al soldatilor din cartile de istorie sau duiosia doinelor din cartile de etnografie. Rasetele sau vocile taioase ale personajelor de pe scene de hartie. Mai poti simti. SIMTI. Poti simti tensiunea sufleteasca a lui Hamlet, a lui Fred Vasilescu, a lui Harap-Alb in timp ce inca se afla in fantana, a lui Steinhardt cand simte ca trebuie sa fie botezat, mai poti simt