Am nevoie de o carte
Azi am simtit nevoia stringenta de a intra intr-o biblioteca, de a simti o carte pe care o tragi din raftul cu alte zeci de carti. Si eu am acasa carti, puse frumos pe rafturi, cu pagini din hartie si tiparite cu cerneala de tipografie pe baza de plumb. O biblioteca ramane totusi, o biblioteca. Acolo, intre carti ma simt confortabil. E un spatiu sacru dar si intim in acelasi timp care iti ofera linistea si pacea de care ai nevoie in metrou sau pe strada. E loc de odihna. Al mintii. Dar e si locul cel mai aglomerat, in care poti auzi. AUZI. Poti auzi scrasnet de metal lucitor de sabie si strigatul razboinic al soldatilor din cartile de istorie sau duiosia doinelor din cartile de etnografie. Rasetele sau vocile taioase ale personajelor de pe scene de hartie. Mai poti simti. SIMTI. Poti simti tensiunea sufleteasca a lui Hamlet, a lui Fred Vasilescu, a lui Harap-Alb in timp ce inca se afla in fantana, a lui Steinhardt cand simte ca trebuie sa fie botezat, mai poti simti linistea, comicul, amalgam de sentimente ce se lovesc in valuri mari si tacute de tine... In biblioteca esti in mijlocul omenirii, in buricul pamantului. Auzi simti vezi toate lucrurile omenesti, plangi, razi, te incrunti, te manii, te linistesti, te relaxezi, te revolti, plutesti, asisti, participi esti PERSONAJ.
Biblioteca are forta unica de a te scoate din lume si te a introduce in miezul ei cel mai adanc in acelasi timp.
Biblioteca e dictionarul spiritului uman. Tot ce ai vrut sa stii despre OM gasesti in biblioteca, aranjat pe ani, litere, cifre, zone de interes. SUFLETUL UMAN frumos fişat si ordonat pe raft... cu miros de hartie si cerneala tipografica pe baza de plumb.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu