A Wonderful Word

Am si uitat, e drept, multe din senzatiile de altadata, dintre imagini, multe sunt estompate, ca fotografiile tinute prea mult timp la soare. Asa mi s-a facut dor dintr-o data de mirosul de primavara de dimineata din Gradina Mare sau de serile de pe faleza, de chitari, hendricsi si cobaini, de briza rece dinspre Dunare, de nopti bezmetice cu sclipiri arzande in colturi de buze, de cantecul sirenelor din mijloc de ape. Orasul e schimbat acum, alti si alti oameni il mangaie pe strazile-i circulare, feonicsii si-au luat demult zborul sau... au renascut din propria lor cenusa dupa ce s-au ars cu promisiuni. Alte sunete, alte imagini, acelasi oras ce imbatraneste atat de incet. Nu stiu daca liceenii de "Arte" mai ies cu sevaletele prin oras sa prinda pe hartie liniile blande de cladiri vechi, trase in carbune facut "de casa" din lemn de tei. Nu stiu daca cei de la "Balcescu" in uniforme bleu inchis aristocrat se mai razboiesc cu cei de la "Murgoci...

Mi s-a facut dintr-o data dor de Dunare. E adevarat ca sunt un om crescut intre betoane, cum spun bucurestenii, dar in mine curge Dunarea. In burta mamei a trecut prin cordonul ombilical apa de Dunare. Am pictat cu apa Dunare, am plans in Dunare, am ras si am improscat cu apa de Dunare. Mi-e dor de baile de soare, de apa murdara, de nisipul cleios si de vapoare. Mi-e dor de soarele aspru de la namiezi si de serile de pe faleza cu chitari si cantari, de soapte si bai nocturne si nebune. Sa simt blugii cum se uda cand ma asez in nisipul cleios. Uff, si afara e innorat si da sa ploua in mohoratul Paris.