A Wonderful Word

La sigur că nu aș fi scris ceva despre referendumul românesc pentru redefinirea familiei în Constituție dacă nu aș fi primit azi un telefon ce m-a facut să realizez adevărata profunzime a nebuniei ce a sfâșiat efectiv poporul român în perioada asta. Deja ideea de a face un referendum pentru a da legimitate unei legi care a trecut prin ambele camere ale Parlamentului, deja hotărâtă adicatelea, e dubioasă. Faci referendumul ca să vezi dacă oamenii sunt de acord să shimbe ce vrei tu și după aia vezi cum o faci. Dovada e primul referendum, ăla de cerea reducerea parlamentarilor de la 600 la 300. A trecut cu 50% și așa cum a trecut, bașca și o hotărâre a Curții Constituționale care dădea aviz favorabil acestei schimbări, așa a rămas la prăfuit în arhivele Parlamentului. Vă spun sincer că de referendum am auzit de acu' vreo săptămână când pe Twitter nush' care a dat un RT. M-a mâncat în cur să deschid Facebook. Nenee! Iak'așa am inteles eu cum s-a simțit Pandora când...

Daca credeti ca sunt fatalist, e o greseala. Am fost neplacut surprins sa vad cum tinarul Ponta isi cere scuze si e de acord cu nesimtitul ministru de externe rus care a scos pantoful sa bata in masa pentru ca Base a rostit adevarul nerostit de 60 de ani de niciun conducator de la regele Mihai pana la Constantinescu sau Iliescu. O tacere vinovata a colegului sau de arme si alianta ce seamana a aprobare, urmasul Bratienilor, Crin Antonescu nu face decat sa dezamageasca final si bruma de speranta ca Opozitia trebuie sa aduca propuneri constructive si sa apere, ca si oricare alt roman esenta poporului roman indiferent daca vine de la presedinte sau Putere. Da. Basescu a pus sare pe rana romanilor, Basarabia. A facut-o cu dezinvoltura si fara sa se cace pe el ca Brucan sau ca Constantinescu sau chiar ca Mihai I care a acceptat ordinul Pobeda inainte de a pleca in exil si echivalentul actual cand a fost participant impreuna cu Radu Duda la Aniversarea Victoriei (singurii invitati, de ce oa...

Dar daca Romania ar redeveni REGAT, ce s-ar intampla? Fantasma asta imi da tarcoale de vreo cateva saptamani bune imbiindu-ma sa scriu despre dar eu nu ma las dus. Am revazut cateva fotografii ale familiei regale atat in Romania cat si acum, cu nunta asta planetara. Un om sobru, ce impunea respect si eleganta. M-a facut sa ma uit la clasa politica romaneasca din a III-a Republica... circ... de la Presedinte, trecand prin partidul Puterii si sfarsind cu Opozitia... si nu vorbesc gradual, ci echitabil. Am revazut in minus anii trecuti de la abdicarea cu pistolul pe masa pana azi. Societatea romaneasca s-a dezvatat de maniere, de respect (de a fi respectat si de a respecta in egala masura). Comunistii au avut grija sa franga orice rezistenta in psihicul romanului la acest capitol. Ultimul exemplu de "europenism" dat de romani pe care si-l amintesc sau care li s-a povestit e, paradoxal, perioada interbelica. Intreaba orice roman cand poporul roman s-a simtit "european"...

Preiau un articol aparut de curand in ziarul basarabean TIMPUL , un articol scris de editorialistul de la "Dilema Veche", Andrei Plesu despre o stare de fapt ce ne apasa, pe noi, toti cei vorbitori de limba romana, fie din Romania, fie din RM sau de prin alte parti. "Cu mai bine de trei ani în urmă am scris textul de mai jos. Ca de obicei, fără nici un efect. Îl reiau, pentru că e din ce în ce mai actual. Şi o fac, ca de obicei, fără iluzii.  Ar trebui să ne fie tuturor ruşine de ceea ce se întîmplă în România de la o vreme. Am reuşit să intrăm în Europa, ieşind din rîndul lumii. Am devenit, ca niciodată parcă, o insulă absurdă, un conglomerat de dejecţii, plutind în derivă. Viaţa noastră cotidiană pendulează între ridicol şi convulsie, între mîrlănie şi delir. Sîntem cu toţii vinovaţi şi cu toţii victime. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noştri şi ai celorlalţi? Ce mai e de salvat? Uneori – deformare profesională – îmi spun că numai limba română, cu micul ei tez...

Dorin Chirtoaca Presedintele Romaniei! Pare amuzant, dar ar putea fi foarte, foarte serios. Am urmarit cu sufletul la gura scrutinul de la 29 iulie alaturi de prietenii mei, romani de pe partea cealalta de Prut, dupa ce bineinteles au si votat. Gandul mi-a zburat fara sa vreau spre apropiatele alegeri prezidentiale din Romania, spre circul si plictisul care domneste in politicul si socialul romanesc. Mi-am adus aminte de vesnica balacareala intre PD-L si PSD, scandalurile de coruptie ce zguduie "incoruptibilul" PD-L al lui Boc sustinut din umbra de Basescu, de obositul PSD cu marii corupti ce se dau Feti-Frumosi ca Miron Mitrea sau Adrian Nastase al carui presedinte e stersul Geoana. Si daca nu e circ intre PD-L si PSD atunci e neaparat circ in PNL-ul lui Crin Antonescu sau al lui Tariceanu. Nu e de mirare ca romanul e obosit deja de politica, pentru ca politica romaneasca nu mai are vigoare, democratia in Romania e fara vlaga, nu are un vector. De ce ne mira cand revistele a...

Nu, nu e vorba de formatie. Dupa ce ieri, adica mai precis alaltaieri, am fost la un bun prieten, M.D., unde ne-a rasfatat in bunul sens al cuvantului cu mancaruri pregatite ca la mama acasa, unde am mai depanat amintiri romane despre obiceiuri si traditii. Am baut tuica cu miere, specialitatea familiei, am mancat ciuperci umplute, ciorba si tocanita... vin si apoi un bun melanj de inghetata. O seara minunata cu muzica romaneasca veche populara dar si frantuzeasca clasica. Si cum o seara o completeaza pe cealalta, azi, adica ieri, ca deja e 01.42 dimineata, am fost la Galway unde, ca de obicei, a fost o seara de neuitat in compania altor tineri romani. Am si dansat pe muzica veche lautareasca dar si Compact si Iris, sau chiar si Proconsul ori Anna Lesko pierduta cu cap printre melodii. DJ? Bineinteles Cris. Armonios alese, melodiile au facut deliciul tuturor. Dap, cum sa nu fiu mandru ca sunt roman?

Am citit de curand ultimul post al lui Huidu si m-a apucat rasu'-plansu'. Mi-a adus aminte de viata fierbinte de Bucuresti pe care o uitasem in ploiosul Paris. Il redau mai jos integral. Poate cineva n-o ramane chiar indiferent. Poate se schimba ceva. Poate. Va acuz! (de ce m-am săturat de România) Luni, 8 Iunie 2009 Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman , declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar! Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietat...

... dar am preferat sa ma duc la o intalnire cu romani. A fost muzica romaneasca in buricul Parisului, cantata la saxofon. Pentru manelisti o veste proasta. Nu au fost manele. A fost in schimb muzica populara si s-a dansat pe ruptelea. Romani, francezi, englezi sau irlandezi (ca deh, bar irlandez nene, si tocmai cand era meciul Arsenal-Manchester). S-a dansat Perinita, am facut hore. Muzica buna. Oameni unul si unul. Dar ceea ce mi-a placut cel mai tare a fost ca au venit romani basarabeni. Au stat intr-un colt, la inceput, ca asa sunt invatati in mare de romani sa faca (no offence!) dara cand au inceput dansurile, le-a iesit lor figurile din cap si au dansat ca oamenii. Ei, dupa primul dans, erau din grup, toti romani. Si s-au telefonat si au mai aparut. Deci, pana la urma romanii nu sunt capcauni si nu mananca maldavani la micul dejun sa la pranz cum sugereaza conducerea RM ccomunista. Si toate tampeniile suflate in ureche de "fratele" de la Rasarit nu fac decat sa imparta...