18 decembrie 2010

Martirajul limbii romane

Preiau un articol aparut de curand in ziarul basarabean TIMPUL, un articol scris de editorialistul de la "Dilema Veche", Andrei Plesu despre o stare de fapt ce ne apasa, pe noi, toti cei vorbitori de limba romana, fie din Romania, fie din RM sau de prin alte parti.


"Cu mai bine de trei ani în urmă am scris textul de mai jos. Ca de obicei, fără nici un efect. Îl reiau, pentru că e din ce în ce mai actual. Şi o fac, ca de obicei, fără iluzii. 
Ar trebui să ne fie tuturor ruşine de ceea ce se întîmplă în România de la o vreme. Am reuşit să intrăm în Europa, ieşind din rîndul lumii. Am devenit, ca niciodată parcă, o insulă absurdă, un conglomerat de dejecţii, plutind în derivă. Viaţa noastră cotidiană pendulează între ridicol şi convulsie, între mîrlănie şi delir. Sîntem cu toţii vinovaţi şi cu toţii victime. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noştri şi ai celorlalţi? Ce mai e de salvat? Uneori – deformare profesională – îmi spun că numai limba română, cu micul ei tezaur de împliniri intraductibile, merită încă o posteritate. Dar e limpede, pe de altă parte, că ea n-a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Se vorbeşte sîngeros de urît, cu un apetit al promiscuităţii şi al degradării de care cu greu ne vom putea vindeca. Viaţa cetăţii a devenit o baie de vulgaritate. Sîntem în ochiul unui vîrtej toxic, al unei tornade, care riscă să ne desfigureze. 

Cu puţin timp înainte să moară, Socrate îi spunea prietenului său Criton: „...reaua folosire a cuvintelor nu e doar o greşeală de limbă, ci şi un mod de a face rău sufletelor“ (Phaidon, 115, e). A vorbi şleampăt, răstit, ofensator, grobian şi, pe deasupra, greşit, a nu acorda atenţie greutăţii cuvintelor, a spune orice despre oricine, a vorbi pentru a provoca furie sau durere sînt tot atîtea feluri de a introduce, în mediul în care te manifeşti, o primejdioasă otravă. Strici bunul-gust, jigneşti buna-cuviinţă, tulburi ordinea firească a lucrurilor şi deformezi sufletele. Exigenţa unei bune utilizări a limbii se adresează mai ales oamenilor şi instituţiilor pentru care vorbirea e o profesiune: presa în toate variantele ei, şcoala pe toate nivelele ei, scriitorii şi politicienii. Acestea sînt „mediile“ creatoare de modele. Din această zonă se aşteaptă criterii valide pentru constituirea unui stil de viaţă şi de convieţuire pe măsura demnităţii umane. Parlamentarul care ţine un discurs nu are doar a transmite un mesaj politic, nu are doar a contracara opinia unui adversar: el livrează auditoriului său un mod de a fi, un anumit design comportamental, un sentiment global al ordinii publice şi al valorilor. „Ce-ai face în primul şi în primul rînd, dacă ţi s-ar oferi sarcina guvernării?“ – a fost întrebat, la un moment dat, Confucius. Răspunsul său a sunat astfel: „Esenţialul este să numeşti corect lucrurile. Dacă denumirile nu sînt corecte, cuvintele nu se mai potrivesc. Dacă cuvintele nu se mai potrivesc, treburile statului merg prost. Dacă treburile statului merg prost, nici riturile şi muzica nu mai pot înflori. Dacă riturile şi muzica nu mai pot înflori, judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte. Dacă judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte, poporul nu mai ştie cum trebuie să se poarte“. Aşadar, de vreme ce ordinea comunitară depinde în asemenea măsură de corectitudinea limbajului înseamnă că prima îndatorire a unei guvernări adevărate este folosirea adecvată a cuvintelor. Şi că cine se foloseşte de cuvinte, cine scrie şi vorbeşte în văzul lumii umblă la ţesătura cea mai intimă a naţiunii şi a statului. A vorbi înseamnă a decide, indirect, cu fiecare frază rostită, asupra limbii, asupra temeiurilor judiciare, asupra riturilor şi asupra artelor. A fi, cu alte cuvinte, clipă de clipă, legiuitor, creator de limbă, pedagog, moralist şi estet. Admit că e o povară uriaşă. Nu poţi fi Confucius pe perioada unui întreg mandat. Dar nici nu poţi pretinde respect şi legitimitate cînd raporturile tale cu limba pe care o vorbeşti sînt cele ale unui violator în recidivă."

(apărut în Dilema veche, nr. 171, 19 mai 2007) 

Un articol de: Andrei Pleşu, Editorialist Dilema Veche

15 decembrie 2010

Wikileaks

Un documentar franc despre lumea Wikileaks (#wikileaks)

WikiRebels
Primul documentar despre WikiLeaks si oamenii din spatele proiectului.

Din vara lui 2010, Televiziunea Suedeza a urmarit traseul media al WikiLeaks si al enigmatului redactor-sef Julian Assange.
Reportterii Jesper Huor si Bosse Lindquist au calatorit in tari cheie unde WikiLeaks isi desfasoara activitate, intervievandu-i pe membrii de baza ai organizatiei: Julian Assange, purtatorul de cuvant Kristinn Hrafnsson si oameni precum Daniel Domscheit-Berg care isi lanseaza propria versiune - Opeanleaks.org.

11 decembrie 2010

09 decembrie 2010

Nebunie

Daca una din premisele nebuniei este sa faci acelasi lucru, sa ai acelasi rezultat, dar sa speri ca o sa ai un altul, atunci au nu suntem noi, oamenii, in mare parte nebuni?

Nu ne place noua oare povestile cu care putem sa adormim linistiti, sa credem ca altcineva va face lucrul nostru pentru noi?

Si pana la urma... pana la urma inchidem ochii in speranta ca daca nu vedem, inseamna ca nu exista.

Da, suntem dependenti de povesti, atat de dependenti ca uitam de noi insine, de cine suntem si ce putem face cu adevarat, de ce putem deveni, PRIN NOI INSINE. E si o vorba din batrani, Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta...

De ce am incetat sa ne ajutam pe noi insine? Suntem prea lenesi sa ne ridicam din scaunul nostru de birou din fata computerului/televizorului/telefonului care ne livreaza zilnic o supradoza de povesti ale altora...

E o nebunie sistemica.

04 septembrie 2010

Despre


Meciul de ieri al reprezentativei Moldovei a aratat clasa. Un eveniment in care 11 moldovean a avut o coeziune ce lipseste echipei Romaniei, preaplina de VIP-uri care dau totul pe terenuri straine dar nu sub culorile Romaniei. Am vazut o echipa motivata si un antrenor ce a stiut sa apese pe butoanele potrivite pentru ca elevii sai sa dea mai mult decat totul pe teren. Am vazut un Gabi Balint cu potential pe care Romania l-a pierdut din autosuficienta. Astept cu nerabdare meciul cu Olanda... sa vedem ce solutii vor gasi Balint&Co pentru a demonta jocul agresiv al Portocalei Mecanice.

21 iulie 2010

China


Oare Kungfutze sa fi avut chiar atat de multa patrundere privind oamenii?

Oare chiar ne nastem rai si pentru a ne indrepta ne trebuiesc reguli, legi, precepte?

Suntem noi oare plini de vicii, atat de plini incat sa avem nevoie de bat intru ascultare si indreptare?

Nu putem sti... suntem nascuti in reguli, ne conducem dupa legi si ne inchinam dupa canoane...

28 iunie 2010

Odessa in flacari


O zi numai buna in care sa scriu despre un film dat disparut, ale carui copii au fost distruse integral, sau ma rog, aproape. Odessa in flacari e un film artistic interbelic european, alb-negru, unul dintre primele de acest gen. Nimic interesant veti zice... dar, filmul nostru trateaza momentul in care are loc invazia sovietica in Basarabia facut de italieni. Un film ce pare romantic la inceput ca si celelalte zeci de filme de gen, numai ca se transforma in tragedie... aratand fata hidoasa a ocupantilor sovietici. Sunt imagini document inserate in film, imagini de o tragedie tulburatoare a unor oameni rupti cu sila de obiceiurile si locurile lor, deportarile, torturile si atrocitatile comise. Tot ce pot e sa va invit sa il urmariti.

Daca doriti sa il descarcati, filmul e disponibil aici

P.S. In perioada de dupa razboi NKVD si mai apoi a KGB au cautat si distrus absolut toate copiile filmului, cei care il detineau fiind impuscati pe loc. Absolut intamplator, in arhivele Cine Roma (casa de productie care a realizat filmul) a fost gasita acum trei saptamani o copie a filmului, rola aflata in caseta altui film. Filmul a fost restaurat digital si tradus.

21 martie 2010

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii cu mai putin de 7 ani (de-acasa, desigur!) - [unii care se dau zmei la o cafea si umilesc artisti sa-si satisfaca propria RANZA sunt direct vizati, desigur]. De curand a aparut pe internet (facebook si twitter) curentul pentru sustinerea lui Adrian Receanu... website http://u.nu/6ibu7 sau facebook http://u.nu/9ibu7 (in loc sa va uitati mai departe invita-ti toti prietenii sa adere si sa cumpere un bilet la recital, pentru ca e o cauza nobila, pentru ca poti fi chiar tu care poate primi refuz prin abuz). Unul nu am vazut printre sustinatori (la ora 02h35 21/03/10)... abia astept sa aud zvonoteca de dupa recital... ca dupa razboi muuulti viteji se-arata.

Nu sunt manelist dar cand vad atata marlanie parca imi vine sa cant "Oooooof viata mea"... mais bon.

Ca sa termin, ia, gata tovarasi..."Dusmanii poarta pica" si cu asta basta.

P. S. Daca pana si Paul Goma ne-a contactat si sustine cauza lui Adrian... nu mai spun de Geta Burlacu care ne transmite ca il incurajeaza. Ce mai vreti, de la Filat Ghimpu Urecheanu Marean Rosca Voronin etc un mesaj de sustinere ca sa va activati? Au mai ramas 3 zile...

12 ianuarie 2010

Avatar

Da. L-am vazut. Am stat cu ochii lipiti de ochelarii polarizanti ca o ultima bariera in calea integrarii mele definitive in civilizatia Na'vi.
Mi-a readus de altfel in minte cursul de folclor din anul I si de bancul cu civilizatia dacica... cel in care se ajunge la concluzia ca din cele mai vechi timpuri dacii detineau tehnologia WiFi. Mi-a readus de asemenea in memorie credintele copilariei ca trebuie sa fie o constiinta colectiva, unde oamenii sunt in permanenta legati cu plantele, cu animalele... de unde pana unde in vremurile stravechi oamenii vorbeau cu animalele, sau copacii le vorbeau oamenilor?
Filmul e o provocare, poate fi un dialog cu tine insuti, o intalnire cu o lume idilica fara intruziuni tehnologice, o lume in care toate fiintele sunt in legatura, o morala - unde ne indreptam, ce suntem si ce vom deveni daca vom continua etc.
Filmul m-a facut sa vad, de altfel, cele doua mari directii ce asteapta la intersectie omenirea: cea a comuniunii cu natura si cea a fuziunii om-tehnologie si respectiv, cautarii de noi planete, noi resurse. Poate fi una dintre acestea, amandoua caile, sau poate niciuna, fiind in genere cotropiti de vreo alta civilizatie net superioara in goana-i dupa minereu de Cupru, de exemplu. Filmul pune multe intrebari si lasa sa se intrevada multe raspunsuri. Merita vazut in sala de cinema, in 3D, in original. CATEGORIC.

11 ianuarie 2010

V-am zis eu?

Dupa saptamana de acalmie in care bloggerii nostri s-au plictisit de moarte si si-au redirectionat energiile in alte directii (vezi cazul Turcu) a venit de la odihna Vladimir. Nu Filat ci Vladimir Voronin. A venit ca sa restructureze partidul dupa o bine meritata odihna la Karlovy Vary si a sfaturilor calduroase primite la sauna de la tovarasii FSB. Confirmarea acestor convorbiri secrete si neasteptata pofta de "lupta" e chiar regretul parasirii PCRM a "razvratitului" Stepaniuc: tocmai 20 de regrete pe minut!
Deci, se intrevad vremuri tulburi in MD!

Revenind, bietul Turcu a disparut pur si simplu din blogosfera. Au ramas totusi bannerele in dreapta-jos intre iconita de trafic.ro si reclama google.

08 ianuarie 2010

Turcu: studiu de caz

Ce buzz! ce rumoare a creat zilele astea Pavel Turcu, unul din participantii la preselectia Eurovision Moldova. "Imnul Eurovizion" creat in 10min s-a propagat rapid in media virtuala ca un adevarat bulgare de zapada pe o panta virgina.
Faptul ca o astfel de melodie submediocra isi gaseste o larga sustinere printre "datatorii de sens" ai internetului, bloggerii, nu face decat sa confirme incapacitatea populatiei de a se autorespecta. Un om cu o cultura muzicala mediocra, ce canta dupa ureche si vorbeste o romana aproximativa devine astfel fara sa vrea exponentul unei natiuni iar cei care il incurajeaza, si sunt destul de multi, nu fac decat sa incurajeze mentinerea in aproximatie, in incertitudine a unui intreg popor... "Prinde", "e onesta"... oameni buni, macar ati vazut ce prezinta celelalte natiuni la Eurovision? Ati incercat o comparatie? Oare? Sper sa "prinda", ca Turcu sa fie o lectie invatata pentru data viitoare.
De altfel, Turcu imi aduce aminte de un manelist roman, Costi Ionita, care a ajuns in finala pe tara si a fost ferm convins ca teletonul a fost trucat, aliindu-se cu Cheeky Girls, de aceea a si fost dat la o parte. Eu am fost de o alta parere, ca totusi romanul nostru a simtit si i-a fost rusine si a ales ceva bun (atunci fusese ales reprezentant fostul sau coleg si prieten, Mihai Traistariu, cu piesa Tornero care a facut o buna figura la Eurovision). Poate, sper eu, ca si pamanteanul nostru se va trezi din somn de moarte si va face o alegere buna si nu isi va ingropa limba-i in adancuri. Cat despre Turcu, sa nu se bazeze pe bloggeri, ca daca maine, Voronin apare la pupitru si arunca cu microfonul in gasca lui de comunisti toaata haita de bloggeri o sa aloce spatii generoase pe serverele Google sau Wordpress pentru a despica ca pe o halca de carne suculenta gestul politicienilor iar bietul nostru cantaret va sfarsi in coltul din dreapta-jos intr-un banner mic intre iconita de trafic.ro si reclama google...