A Wonderful Word

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...

La sigur că nu aș fi scris ceva despre referendumul românesc pentru redefinirea familiei în Constituție dacă nu aș fi primit azi un telefon ce m-a facut să realizez adevărata profunzime a nebuniei ce a sfâșiat efectiv poporul român în perioada asta. Deja ideea de a face un referendum pentru a da legimitate unei legi care a trecut prin ambele camere ale Parlamentului, deja hotărâtă adicatelea, e dubioasă. Faci referendumul ca să vezi dacă oamenii sunt de acord să shimbe ce vrei tu și după aia vezi cum o faci. Dovada e primul referendum, ăla de cerea reducerea parlamentarilor de la 600 la 300. A trecut cu 50% și așa cum a trecut, bașca și o hotărâre a Curții Constituționale care dădea aviz favorabil acestei schimbări, așa a rămas la prăfuit în arhivele Parlamentului. Vă spun sincer că de referendum am auzit de acu' vreo săptămână când pe Twitter nush' care a dat un RT. M-a mâncat în cur să deschid Facebook. Nenee! Iak'așa am inteles eu cum s-a simțit Pandora când...

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...

L-am văzut și eu. Ieșea din biserică: rotofei, cu barbă rotundă și albă, cu ochelari pe nas și zâmbind. Îl mai văzusem și mai demult, la Paris, (am auzit că a fost vazut și prin București ) dar acolo nu zâmbea, avea voce puternică și privire sfredelitoare, ca mai apoi să apară la nuntă cu acordeon și voce aspră ce îndemna la apararea gliei. Vorbea rusește cu voce caldă, melodioasă, ca de pe vremea Țarului. Vorbea cu duh, ușor amuzat, ca omul care a fost tare încercat de viață și a ajuns la concluzia ca viața e frumoasă. A vorbit cu toți. Chiar și cu mine. Continua să vorbească rusește și eu continuam să îl înțeleg. După aceea L-am tot văzut... vindea înghețată, deghizat în patron de gelaterie, conducea copilul de 8 ani la școală în fiecare dimineață deghizat în tată sau zâmbea copiilor de 4-5 ani deghizat în educatoare de școală și chiar într-o seară când punea cărți vechi în biblioteca din parc. Sunt sigur ca și tu L-ai văzut cândva, undeva, stând singur pe vreo ban...

Suna ca o reclama la detergentii Amway. Stiti si voi ca sigur ati fost la vreo intalnire de informare . Am lucrat si pe iMac si pe Windows (toate versiunile de la 1.01 pana la 10). Am mai avut experiente cu linuxuri inca de acum 12 ani dar mi se pareau greu de instalat, o gramada de chestii trebuia sa le cauti pe forumuri si presupunea sa folosesti si terminalul, un fel de cmd.exe din Windows. De fiecare data ma intorceam la Windows XP, ca deh, jocurile nu se incarca pe orice platforma. De curand am avut pe mana un iMac, elegant, responsiv. As fi putut sa spun ca era si rapid dar cred ca ar fi la fel de rapid ca un PC pe Windows 10... sau 7.  In fine, aplicatiile se deschid mai repede dar aplicatiile caraie la fel pe ambele platforme. Am hotarat sa dau inca o sansa linuxului mai ales ca computerul nevesti-mii a crapat, harddiskul a refuzat intr-o buna zi sa mai mearga. Am cumparat un SSD mai acatarii dar nu asa de ultra super mega performant si nici ultra super mega incapator ...

A venit toamna. Frunzele galbene sau uscate cad si se sfarama sub pasii grabiti ai trecatorilor. E frig.  Nu e frigul de iarna ci cel de toamna, uneori racoros alteori usurel aspru dar.... ei pe dracu'. Ce ma doare pe mine ca a venit toamna. Asa cum au venit si celelalte dinaintea ei, asa a venit si asta. Am otita. Ma dor urechile si nu aud nimic, de parca am dopuri in urechi. E o senzatie bizara. Un amestec de satisfactie si neplacere... mai curand satisfactie ca dintr-o data sonorul e dat la minim si nu auzi, din tot vacarmul zilnic, doar respiratia ta si ce vorbesti. Am dormit asa si am avut o zi plina in care nu am auzit dintr-o data copiii  care alergau prin casa si se certau pe vreo jucarie, claxoane inexistente in intersectie de parca au dat lege sa nu se foloseasca sau apostrofari telefonice ale fetelor mai mari de dincolo de doua mii de kilometri  in care imi cereau prezenta doar ca sa le cumpar cadouri de zile de nastere, ori apostrofari ale sotiei care pr...

Iata ca vine si Sfanta sarbatoare de Paste. Vazduhul se umple de rugaciunile celor ce postesc in cele 40 de zile. Oamenii sunt mai smeriti, mai buni, mai infranati in a se dedulci din cele lumesti. Vorbesc frumos, cu cuvinte alese si c-un Doamne-ajuta la fiecare sfarsit de propozitie. Vine si Saptamana Patimilor in care smerenia e maxima, postul mai dur si gandul la cozonaci, sarmale si drob mai aprig si mai greu de infranat. Nu are rost sa mai spun de curatenia de primavara ce incepe in fiecare gospodarie. Pastele e un fel de Craciun, doar ca are loc primavara. Iarasi oamenii sunt, pentru o luna, smeriti, darnici, buni si iertatori. Dar, intrebarea ramane... De ce nu e asa tot anul? Zi de zi, sau odata pe saptamana, hai, macar odata pe luna? Apoi apare nebunia "traditiilor stramosesti"... Dintr-o data ne loveste strabunismul,   ortodoxismul, traditonalismul . Discutii despre cum se sarbatoreste la tara, ce faceau bunicii nostri de Pasti, ce puneau pe masa. Pentru ...

Ieri am avut o discutie interesanta cu fiica mai mare.  Adolescenta la inceput de adolescenta, cu  valtoarea-i specifica de a fi contra tot ceea ce propun ca parinte, i-am propus, pentru a nu stiu cata oara, sa-si faca liceul in afara tarii pentru ca... Si de-aici se-ncepe: Aaa, vrei sa zici ca-n Romania profesorii sunt prosti, ca nu au habar sa predea? Nu-mi trebuie mie liceu in strainataturi... Intelesei. Insa adevarul e un pic diferit, din pacate, pentru acesti oameni fauritori de viitor din Romania. Profesorul roman e in primul rand un luptator, si inca unul de gherila urbana, in sensul bun al cuvantului pentru ca trebuie, de cele mai multe ori, sa ramana integru, sa ramana drept intr-o clasa aglomerata in care puberi sau pre-puberi cu tot felul de tampenii invatate pe Facebook vin sa il incerce. Mai mult decat atat, profesorul roman gaseste mijloacele sa tina copiii in clasa, sa le ridice privirea din telefon si sa ii faca sa viseze intr-o lume und...

Holidays are coming... Craciun fericit! Sarbatori fericite! Merry Christmas! Merry X-mas! Magia sarbatorilor... Sa fim mai buni, mai frumosi, mai dragi in aceasta perioada a anului. Pace tuturor! Cunoasteti toti acest refren repetat an de an... Odata pe an sa fim frumosi si buni, sa fim darnici, sa ne inconjuram cu magia sarbatorilor... De Craciun sa fim buni si darnici iar de Pasti, evlaviosi si smeriti... Nu inteleg de ce sa nu facem asta in fiecare zi, sau odata pe saptamana, sau macar odata pe luna pentru cei care au inca probleme cu stapanirea furiei ( anger managemen t pentru cei care cred ca e trendy sa vorbesti amestecat - ncsf). Dintr-o data punem contul la bataie, rugam banca sa ne imprumute ca sa putem fi darnici. Sa cumparam cadouri scumpe ca sa aratam cat suntem noi de darnici, de plini de pace si  de magia sarbatorilor. Sa nu cumva sa indraznesti sa cumperi vreo carte drept cadou ca nu merge.... Oamenii se uita acuzator la tine ca de magia sarbatorilor n...

Fotografia de la 1918 Azi, iata e 1 decembrie. Feisbucul si Tuiterul e inundat de urari de La Multi ani Romania!  si Romania, Te iubesc!, de  drapele tricolore fluturand in soare, fotografia de la 1918 partajata fara oprire, de urari comuniste ca Republica mea, dragostea mea  sau regaliste precum Traiasca Romania, Traiasca Regele! . O  nebunie de declaratii de dragoste pentru tara, sa ne intrecem in care e mai patriot, mai nationalist, mai iubitor de tara . Toate astea mi se par o MARE ipocrizie. Dupa ce te bati in coate la coada pentru acte de identitate dupa ce te-ai trezit la 5 dimineata sa iei un loc fruntas in lista tinuta de un pensionar prezent acolo de la 3 si constati ca esti deja al 56-lea (LVI-lea) si ca deja nu apuci sa intri in cladire pentru ca stii din practica ca mai mult de 30 - 35 de persoane nu intra. Cand iti numeri banii cu grija cand intri in magazin, iar capul tau face automat ajustarile necesare cand treci fugitiv cu privirea ...

Es gibt nichts mit BREXIT zu tun.  

Azi a fost o zi minunata, o prelungire a zilei de ieri. Asa cum v-am spus, ieri am  avut onoarea si ocazia nesperata de  a participa  la o lansare exceptionala de carte pentru copii, cea a Stelei Popa, cu a sa Semincioara Fermecata. O zi ploioasa alaturi de cateva zeci de copii ce au venit sa o vada pe cea care le-a scris povestea auzita seara de la parinti. O ocazie sa ii cer doua carti cu autograf pentru fiecare dintre voi: una pentru Ruxandra si una pentru Ilinca, doua carti minunate pe care abia astept sa vi le dau cu drag. Dar... http://ruxandra-ilinca...

Cand eram mic vacanta venea cu trenul din Franta, imediat dupa trenul din China care venea cu lumina. E adevarat ca trenul din China venea mereu cu intarziere, dar despre el o sa vorbim alta data. Venea destul de des trenul asta cand eram mici dar cand am crescut si am  devenit mari si post-studenti trenul a fost scos de pe grila. Probabil nu mai renta, sau prea multi plateau dreptul nasului, cert e ca a fost scos. Ei si uite-asa m-am  pomenit ca nu mai am vacanta. Facut-am plangeri la Caile Ferate sa bage trenul care venea din Franta cu marfa mult-ravnita... dar degeaba. Anii au trecut... însă trenul nu a mai intrat. Ma uit din când în când pe mersul trenurilor fin Franța, dar nici acolo nu prea apare. Le spun acum copiilor mei care e treaba cu trenul și cu vacanța dar nu înțeleg care e legatura între tren vacanță și Franța. De ce din Franța? De ce tren? Ce are asta cu vacanța? Mă oblig să le explic dar farmecul dispare. Așa cum nu înțelegeau ce e ăla sifon, de ce trebu...

Am eu baftă la amici , se vede. De data asta, înclin să îi dau dreptate... După întrebările standard ce îți mai fac copiii? Familia? Tu ce mai faci? a căror răspuns a fost, evident, Bine! omul m-a întrebat, evident, cum îmi merge cu "s aitu' ăla de cărți ". - Nu merge nimic... i-am răspuns. - Uite, m-am gândit io la discuția noastră și știi la ce-am ajuns? Nu m-a lăsat să spun nimic și a continuat: - Bă băiete, oamenii nu au nevoie de eroi, de cineva să-i schimbe, n-au nevoie, mă-nțelegi? - Până și Isus a fost pus pe cruce ( nu știam că poate aduce așa argumente "grele" ) ce te bagi tu să îi schimbi. Sfatul meu, vezi-ți de treaba ta, vezi-ți de familia ta, de copiii tăi, lasă-i în p*&a mea pe toți și vezi-ți de-ai tăi. Nu merită, înțelegi, NU MERITĂ. S-a uitat la ceas și a azvârlit: Hai, eu trebuie să ajung acasă că iar țipă nevastă-mea... Te-am salutat! Mi-a strâns degetele și mi-a dat una peste braț, prietenește, apoi ...

Am tot cautat o imagine puternica  cu Google Images  gen Cavaler insangerat, inger cazut, Icar... Dar nu am gasit nimic. Un cartof e cel mai nimerit, ca asta se paseaza de minunte, Cand e fierbinte. Ma intalnii de curand cu un amic, linistit si amabil de felul lui. Am profitat sa discutam de vreme, de viata, de copii... chestii generale. Apoi, simtind ca pot avea incredere in el, ma destainui: mestere, ma gandesc sa creez o platforma unde oricine caruia ii place cititul sa poata scrie impresiile despre cartea pe care tocmai a citit-o in asa fel incat cineva care nu citeste, sa vrea sa citeasca, de exemplu, unul din prietenii aia (ce imi place sa mai folosesc pronumele demonstrativ) pe care nu-i stii de pe feisbuc, nu stii cum de e in lista ta de prieteni, ala care il reposteaza pe Poptamas sau pe Trandafir, de care nu stii exact daca e fata sau baiat pentru ca are o poza de profil cu un copil prea mic sa fie feisbucar, dar'mite sa inchege niscaiva fraze. Ii ...

Arizona Dream - un film in care ingerii mi-au facut cunostinta cu demonii, prieteni de-ai lor de demult, si mi-au zis razand in hohote ca nu exista alb si negru, ci doar o infinitate de nuante de gri. Am citit si re-citit poezia lui Albert,  Somebody call somebody . Imi tot umbla prin cotloanele mintii un gand materializat ulterior de Alberto... Cat suntem tineri, cat suntem copii, avem mii de vise, mii se asteptari de la viata, de la cei din jur, de la parinti, de la prieteni. Apoi cresti, si cu cat cresti, cu atat iti ajustezi visele... poate nu astronaut, poate arheolog, poate nu arheolog, poate un comerciant de succes, poate nu un comerciant, poate un secretar intr-o multinationala, poate nu un secretar, poate un simplu chelner... Cate mii de asteptari, mii de sperante aveam cand, mici fiind, jucam pe innoptate in fata blocului Flori, Fete Filme sau Baieti.  Si iata-ne mari, dintr-o data cu copii, cu copii din prima casatorie, iata-ne luand decizii care ti...

Postarea cu numarul 100. Vroiam sa scriu ceva super interesant in postarea cu numar rotund, ceva motivant, energizant si un pic romantic. Ei bine am aflat ca azi, Umberto Eco, unul din autorii mei preferati a murit. Odata cu el semiotica a pierdut un sens, sensul magic ascuns in sensul logicii. Abulafia a incetat asadar sa mai inghita cuvinte pentru a pastra legatura sensibila si fragila. Umberto e cel ce, prin scrierile lui, m-a facut sa visez Parisul, ca apoi, mai mare si mai batran, sa il admir si sa-l descopar... Tot datorita lui am indragit epoca medievala, cu nenumaratele sale vasalitati, cruciade, absurditati si renasteri si bineinteles ordinele militare crestine precum Templierii si Ospitalierii... Aparitia lor necesara in timpuri de grea cumpana dar si disparitia lor rapida si brutala si, evident toate povestile si legendele ce le-au suprevietuit. Semiotica lui Umberto Eco l-a inspirat pe un alt autor drag mie, Paolo Coelho dar si pe mai tanarul si plinul de succes Dan...

Cum te vezi în 10 ani? O întrebare ce pare o capcană într-un interviu de angajare, pentru indiferent ce post. Când te uiți în oglindă, pe cine vezi? Când dai de greu, ce faci, renunți la visul tău? E o întrebare despre tine însuți,  care e misiunea ta, unde ești tu pe drumul spre îndeplinirea ei... Cât de mult ești dispus să fii în afara zonei de confort... Ei bine, dacă vrei ceva nemaiavut trebuie să faci ceva nemaifăcut... Simți angoasa, simți cum îți bate inima-n piept, te ia cu amețeală de parcă ai fi într-un roller coaster în plină viteză, în plină coborâre. E tare dar e și înfricoșător... Și asta pentru că vrei să îți menții cursul către țelul tău... Ce faci când ești singur când ești părăsit, când parcă totul se pune în fața ta să nu mai avansezi? Sări peste sau te pui jos? 10 ani nu sunt mulți. E o adiere de vânt ce trece de la ger la cald și apoi la ger de 10 ori.  Zilele trec repede, foarte repede și nu se adaugă nimic în față. Avem senzaț...

Ce nebunie a cuprins media romaneasca de pe un mal si celalalt de Prut... Povesti cu zmei oligarhi si frati de feti-frumosi cu imputernicire de la Marele Imparat de la Rasarit au pornit mare un val de proteste impotriva instituirii unui guvern pro-european (asa au declarat purtatorii de cuvant ai Marelui Zmeu oligarh). Unii vor alegeri anticipate pentru ca sondajele spun ca populatia imbatranita de atata emigrare vrea spre Rusia iar altii, sa mentina cursul european in care sa faca ce ii taie capul din tara. Problema tarii e ca trebuie, pentru prima data de la declararea Independentei de URSS, sa aleaga intre streang sau impuscare.  Bani nu mai sunt, economia e la pamant, nimeni nu vrea sa investeasca intr-o tara unde si ca sa respiri iti trebuie "crisha"...  A fost insa o alegere a poporului care a crezut prosteste, la fiecare alegeri, ca painea va fi iarasi ca inainte, cateva copeici... tinerii au strigat de fiecare data din clasele de scoala friguroase ca parintii l...