Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2009

Prietenului meu, Alberto

Ma bucur foarte mult ca ai reinceput sa scrii. Literele care apar una dupa alta din albul monitorului, linistea tulburarii ce te cuprinde cand vezi, vers dupa vers, cuvant dupa cuvand aparand din neant.Scrie, scrie ca sa mai trag si eu cu ochiul... sa mai prind curaj. Cu romanul, ce se mai aude?

La steaua

Ajuns-am a umbla mereu
In brate cu mormantul meu.
Si nu stiu unde sa-l mai pun
Sa am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Am sa scriu si eu la fel ca si muuuult bloggeri despre un trist eveniment ce a avut loc de curand. Moartea unui poet.
Poeti sunt multi, fiecare cu stilul lui, cu simtirile lui, mai pamanteni sau mai nepamanteni. Poetul in cauza e Grigore Vieru. Roman. Basarabean. A visat o viata intreaga sa treaca Prutul asa cum alti oameni viseaza sa devina cosmonauti asa cum a si afirmat. Poeziile sale sun pline de un patriotism si o simtire pe care romanii au pierdut-o odata cu bucata asta de pamant intitulata Basarabia. Simtul patriei in noi, ca romani e amortit ca un fir de iarba plapand ascuns sub ninsoare, il scoatem cand e vorba de meciuri de fotbal, cand speram ca si Dumnezeu o sa fie roman sa faca ca Mutu sa bage odata golul ala si sa nu se mai invarta cu mingea ca un bezmetic.
El a avut in s…