24 ianuarie 2016

Cum te vezi în 10 ani?

Cum te vezi în 10 ani?
O întrebare ce pare o capcană într-un interviu de angajare, pentru indiferent ce post.

Când te uiți în oglindă, pe cine vezi? Când dai de greu, ce faci, renunți la visul tău? E o întrebare despre tine însuți,  care e misiunea ta, unde ești tu pe drumul spre îndeplinirea ei... Cât de mult ești dispus să fii în afara zonei de confort...
Ei bine, dacă vrei ceva nemaiavut trebuie să faci ceva nemaifăcut... Simți angoasa, simți cum îți bate inima-n piept, te ia cu amețeală de parcă ai fi într-un roller coaster în plină viteză, în plină coborâre. E tare dar e și înfricoșător... Și asta pentru că vrei să îți menții cursul către țelul tău...
Ce faci când ești singur când ești părăsit, când parcă totul se pune în fața ta să nu mai avansezi? Sări peste sau te pui jos?
10 ani nu sunt mulți. E o adiere de vânt ce trece de la ger la cald și apoi la ger de 10 ori.  Zilele trec repede, foarte repede și nu se adaugă nimic în față.
Avem senzația că suntem nemuritori și ne comportăm ca atare, apoi pe patul de moarte când numărăm minutele ne dăm seama de valoarea timpului și spunem cu lacrimi în ochi celor din jur să nu ne repete regretele... Doar că...  Nu te înțelege nimeni.
E ca și cu fumatul pentru fumători.
Pe pachet scrie mare ca fumatul ucide, ba pe unele sunt chiar poze explicite. Ce zice fumătorul? NU ȘI PE MINE!

10 ani... Cum te vezi în 10 ani?

23 ianuarie 2016

Eterna si fascinanta Romanie... de dincolo de Prut

Ce nebunie a cuprins media romaneasca de pe un mal si celalalt de Prut... Povesti cu zmei oligarhi si frati de feti-frumosi cu imputernicire de la Marele Imparat de la Rasarit au pornit mare un val de proteste impotriva instituirii unui guvern pro-european (asa au declarat purtatorii de cuvant ai Marelui Zmeu oligarh). Unii vor alegeri anticipate pentru ca sondajele spun ca populatia imbatranita de atata emigrare vrea spre Rusia iar altii, sa mentina cursul european in care sa faca ce ii taie capul din tara. Problema tarii e ca trebuie, pentru prima data de la declararea Independentei de URSS, sa aleaga intre streang sau impuscare. 
Bani nu mai sunt, economia e la pamant, nimeni nu vrea sa investeasca intr-o tara unde si ca sa respiri iti trebuie "crisha"... 
A fost insa o alegere a poporului care a crezut prosteste, la fiecare alegeri, ca painea va fi iarasi ca inainte, cateva copeici... tinerii au strigat de fiecare data din clasele de scoala friguroase ca parintii lor se drogheaza cu vise sovietice, dar nu au fost auziti. Cu inima stransa, si-au luat bocceaua si au ales calea pribegiei spre Italia, Franta, Germania, Spania, Portugalia si si-au lasat parintii cu pupilele marite si salivand de placere in fata televizoarelor la eternele promisiuni electorale de cateva copeici painea daca isi vor da votul unuia sau altuia... Nu politicienii sunt de vina, ci oamenii, pentru ca de fiecare data zic DA, in loc sa spuna STOP! 

Nu ii mai acuz nici pe consilierii romani de berarie a caror unica strategie implementata in Republica Moldova a fost cum sa-si asigure un loc caldut, bine platit, masina si coloana oficiala si, dupa obositoarele vizite prin cluburile de noapte din Chisinau sau prin hrubele de la Cricova sa se intoarca rapid in Bucuresti, sa se poata lauda cu ce aventuri spumoase au avut "la rusi". 

 Avem ce am semanat... nimic. 

Nu propun nicio solutie, e la moda sa propui solutii politice... 

 Schimbarea incepe din interior, daca vreti ceva nemaiavut, trebuie sa faceti ceva nemaifacut...

Socot ca a sta lipit de twitter, facebook sau Google+ si a urmari fluxurile de informatii e o pierdere de timp, timp irecuperabil.

Eu nu mai scriu sau mai partajez informatii de aici... nu stiu daca e bine sau rau dar macar ma joc sau discut mai mult cu copiii sau citesc o carte...
Faceti cum credeti de cuviinta...

10 ianuarie 2016

2015

Uau! 
Anul trecut a fost un an, cum să scriu, surprinzător. 
Cel mai important, dincolo de toate greutățile îndurate, de toate micile victorii și eșecuri a fost momentul în care mi-am revăzut copiii după 7 ani ascunși după egoismul maică-sii. Un moment plin de emoții, în care am plâns împreună, ne-am redescoperit, am zâmbit, ne-am strâns în brațe...
A fost un an în care am văzut Clujul împreună cu familia și am regretat enorm că frații nu s-au văzut doar pentru că am fost "politic corect"... Am realizat că nu regret timpul pierdut ci doar că a fost petrecut cu persoanele nepotrivite precum fosta soție sau foști prieteni și colegi, ca timpul schimbă totuși oamenii ca pe vin, unii devin mai buni alții se strică sau se oțetesc. Am auzit scuze plate la telefon doar pentru a fi spuse, acuze scoase doar pentru a-și ascunde vina, am citit poeme cu îngeri văzuți de un bun și depărtat prieten. Am văzut că scobind un dovleac de Halloween tot copil rămâi, nu te transformi în satanist, am descoperit războiul tăcut dintre Est și Vest, am descoperit dintr-o singură propoziție spusă de copil ce înseamnă alienare, am redevenit voluntar într-o asociație ce luptă pentru o Românie europeană iar de 1 Decembrie am văzut cum pot încăpea 250 de români într-o braserie unde nu încap decât 80 de oameni și am cântat de a duduit strada Treceți Batalioane Române Carpații. Am văzut cum a picat un Guvern fiindcă au ieșit oameni în stradă fără să facă revoluție, au murit tineri pentru că "Corupția Ucide" și, la câteva sute de kilometri, la Paris, niște nebuni au ucis oameni doar pentru a semăna frică.
Am văzut demonii lui Dostoievski, am revăzut Imperiul lui Asimov, cel al lui Largo, și am coborât cu Teo și Tintin în adâncurile oceanului după comori...
Vulpea din Micul Prinț mi-a arătat că putem vedea cu inima pentru că esențialul rămâne ascuns ochilor și am plâns la un film pentru copii de ziua fetei mele. 
Iarna a fost ca un mijloc de toamnă și am văzut cum din ceață deasă cădeau fulgi de nea mari cu forme scoase din desenele din cartea de fizică.
Am patinat pe gheață pentru prima dată și nu am căzut decât odată, ceea ce nu e rău.
Am fost colindat prin telefon și copiii și-au colindat bunicii și nașii prin Skype și Messenger. 
Am schimbat denumirea blogului pentru că mi-am schimbat modul de a privi lumea și cred că lumea asta merită un cuvânt minunat.
Peste toate am rămas uniți și la fel de minunați. 
Cine știe, poate anul acesta vom avea Unire (și personal, și național), dragoste să fie.

Așadar All we need is Love...