Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2010

Martirajul limbii romane

Preiau un articol aparut de curand in ziarul basarabean TIMPUL, un articol scris de editorialistul de la "Dilema Veche", Andrei Plesu despre o stare de fapt ce ne apasa, pe noi, toti cei vorbitori de limba romana, fie din Romania, fie din RM sau de prin alte parti.

"Cu mai bine de trei ani în urmă am scris textul de mai jos. Ca de obicei, fără nici un efect. Îl reiau, pentru că e din ce în ce mai actual. Şi o fac, ca de obicei, fără iluzii.  Ar trebui să ne fie tuturor ruşine de ceea ce se întîmplă în România de la o vreme. Am reuşit să intrăm în Europa, ieşind din rîndul lumii. Am devenit, ca niciodată parcă, o insulă absurdă, un conglomerat de dejecţii, plutind în derivă. Viaţa noastră cotidiană pendulează între ridicol şi convulsie, între mîrlănie şi delir. Sîntem cu toţii vinovaţi şi cu toţii victime. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noştri şi ai celorlalţi? Ce mai e de salvat? Uneori – deformare profesională – îmi spun că numai limba română, cu micul ei tezaur …

Wikileaks

Un documentar franc despre lumea Wikileaks (#wikileaks)

WikiRebels
Primul documentar despre WikiLeaks si oamenii din spatele proiectului.

Din vara lui 2010, Televiziunea Suedeza a urmarit traseul media al WikiLeaks si al enigmatului redactor-sef Julian Assange.
Reportterii Jesper Huor si Bosse Lindquist au calatorit in tari cheie unde WikiLeaks isi desfasoara activitate, intervievandu-i pe membrii de baza ai organizatiei: Julian Assange, purtatorul de cuvant Kristinn Hrafnsson si oameni precum Daniel Domscheit-Berg care isi lanseaza propria versiune - Opeanleaks.org.












peteava.ro

Daca vrei sa citesti tu insuti apasa aici (rezultatul cautarii pentru wikileaks pe google)

Nebunie

Daca una din premisele nebuniei este sa faci acelasi lucru, sa ai acelasi rezultat, dar sa speri ca o sa ai un altul, atunci au nu suntem noi, oamenii, in mare parte nebuni?

Nu ne place noua oare povestile cu care putem sa adormim linistiti, sa credem ca altcineva va face lucrul nostru pentru noi?

Si pana la urma... pana la urma inchidem ochii in speranta ca daca nu vedem, inseamna ca nu exista.

Da, suntem dependenti de povesti, atat de dependenti ca uitam de noi insine, de cine suntem si ce putem face cu adevarat, de ce putem deveni, PRIN NOI INSINE. E si o vorba din batrani, Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta...

De ce am incetat sa ne ajutam pe noi insine? Suntem prea lenesi sa ne ridicam din scaunul nostru de birou din fata computerului/televizorului/telefonului care ne livreaza zilnic o supradoza de povesti ale altora...

E o nebunie sistemica.