15 noiembrie 2011

Please show me the way...


Au trecut cateva zile bune de cand A. a plecat din Paris. Am reusit sa vizitez Parisul ca un adevarat turist in dorinta de a-i arata cat mai multe in scurtu-i sejur. Ceea ce mi-am dorit de taaare demult, dintr-o alta viata, in care se facea ca eram 50% rocker, 50% hippie, a fost sa fac si eu "pelerinajul" la mormantul lui Jim. Dupa o plimbare prin cimitirul Pére Lachaise, destul de friguros si cu un aer de cimitir romanesc, cu multe cavouri parasite si placi chicioase parca in plastic, am gasit, dosit dupa un alt cavou, mormantul... Am uitat, recunosc aproape tot repertoriul Doors, nu mai imi aminteam nimic, era, pe bune, o amintire stearsa dintr-o alta viata, un vis destul de puternic sa lase o urma in dimineata somnoroasa.
... si dintr-o data a inceput... Valuri imense, vijelii interne ca intr-o seara furtunoasa pe malul unei mari intunecate de nouri... Au venit peste mine amintiri pierdute din anterioare vieti cu anterioare feţe... Am zambit azi de durerile si bucuriile de atunci... Un film nebun cu hipioti drogati de muzica si senzatii. Mda. A fost ultimul meu shot pastrat in cutia de cristal cu inscriptia "doar in caz de urgenta" pe care il pastram doar pentru visul in care se facea ca traiesc la Paris si ca intr-o zi friguroasa eu, impreuna cu un amic poet si prozator, o sa trecem pe la Jim sa-i lasam o sticla de whiskey si o tigara aprinsa... Nu am lasat nici tigara aprinsa ca m-am lasat de fumat - prietenul meu numara atent țigările -  iar sticla de whisky nu am adus-o pentru ca o uitasem prin rezerve. Visul insa s-a implinit. Am incheiat astfel o viata cu iz nebun flori de camp abia culese, cu nopti intunecate de muzica rock vechi de pickup si betii de dimineti de piele matasoasa. Am iesit impreuna din ceata galagioasa de turisti spanioli,  dupa ce am facut cateva poze cavoului sarutat cu patima si copacului de langa pe care scria can you show me the way to next whiskey bar? Atat.

21 octombrie 2011

...в тумане

Nu mai inteleg nimic...
Mi se pare totul in ceata, o ceata brumarie de dimineata de octombrie ce ma invaluie strecurandu-se prin textura hainelor pana in maduva oaselor.

Ma simt ca in casa tigancilor lui Eliade... nu vad nimic clar, nu sunt decat sunete, imagini, umbre si chicoteli infundate. 
Sau mai degraba ca ariciul in ceata din animatia lui Norstein...




04 iulie 2011

Pentru Globu' lu' Neacsu

Reiau un articol cu bataie spre declaratiile lui Basescu privind trecerea Prutului.
Am fost deranjat, ca istoric dar ca si roman care a trait si si-a facut studiile in Basarabia de postul lui Neacsu, pe care de altfel il stimez dar nu pot fi de acord cu el.

Reacţia intelectualilor de rasă de peste Prut, inclusiv a ziariştilor, la declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu a fost uimitor de univocă şi solidară: toţi l-au acuzat cu pasiune patriotică. Învinuirile au curs gârlă, ca la comandă, ele completând întreaga „grilă” a deontologiei anti-Băsescu - de la muşcături intelectuale rafinate până la afirmaţii „curajoase” despre aceea că şeful statului român este „amicul lui Hitler” ori sugestii mojiceşti deschise de a-l băga pe Băsescu la balamuc… 
Eu sunt boier mare, ei sunt nişte proşti
Constat acest lucru fără intenţia de a intra în polemică cu ei sau de a le da note - nici nu are rost, deoarece, presupun, aceştia nu mai au timp ca să-i intereseze şi punctul de vedere exprimat de un oarecare „rus” din Basarabia. Subliniez din start că ceea ce urmează mai jos exprimă un punct de vedere personal, subiectiv, fără pretenţii de a fi adevărul în ultimă instanţă, iar vorbind despre intelectualii români nu generalizez, ci mă refer doar la cazuri concrete, fără a da numele autorilor. Cred că, în legătură cu acest subiect, e perfect aplicabilă opinia lui Andrei Pleşu, care scrie că „nu se poate readuce în scenă delictul de opinie. A fi pro-Băsescu e la fel de îngăduit ca şi a fi anti-, cu condiţia să nu ai alte motivaţii în afara convingerilor personale”. Subscriu acestei atitudini, dar cu o precizare: a fi „pro-Băsescu” în RM este cu totul altceva decât a fi „pro-Băsescu” în România... La Bucureşti e uşor (la modă) să te „speli pe mâini” şi să nu vezi această diferenţă, afirmând, cum o face un fost ministru de Externe al lui Băsescu, că acesta, chipurile, prin declaraţia sa „a renunţat fără remuşcări la stima a zece intelectuali… în schimbul voturilor a 1000 de creduli de ocazie, fie ei naţionalişti, habarnişti, frustraţi, naivi sau lipsiţi de educaţie”… Ca să vezi, zece intelectuali „de rasă” contează mai mult decât 1000 de proşti care votează!.. Mentalitate europeană… ca a vornicului Moţoc, cel care-i spunea domnitorului că el e boier mare, iar cei mulţi sunt nişte proşti şi-l sfătuia să dea cu tunul în ei…

O istorie îndepărtată sau „o gravă problemă a prezentului”?

…Îi amintesc fostului domn ministru că numai în RM numărul de voturi date lui Băsescu a fost cu mult mai mare de 1000, iar a-i cataloga pe toţi românii de aici care au votat cu Băsescu drept „naţionalişti, habarnişti, frustraţi, naivi sau lipsiţi de educaţie” este cel puţin mai mult decât lipsă elementară de… educaţie. Dacă marii intelectuali români de la Bucureşti ar fi avut interesul să ştie ce reacţii au provocat declaraţiile lui Băsescu la Chişinău, ar fi fost mai atenţi în formulări şi atitudini. Aici, la Chişinău, „naţionaliştii şi habarniştii” au reacţionat nu atât la cele spuse de către Băsescu despre regele Mihai, cât la declaraţia sa că, dacă ar fi fost în locul mareşalului Antonescu, ar fi dat ordin ostaşilor să treacă Prutul. Şi e absolut firesc, deoarece pentru noi evenimentul evocat de Băsescu nu este istorie îndepărtată, ci o realitate încă vie, „o gravă problemă a prezentului”. Asta n-o pot înţelege sau nu doresc să o înţeleagă intelectualii de peste Prut. Am reţinut o singură voce în presa de la Bucureşti, care nu a sunat în unison. Este vorba despre… care a încercat să vadă şi cealaltă parte a monedei în „afirmaţiile impardonabile ale lui Băsescu”. Referindu-se la indignarea Rusiei vizavi de aceste… impardonabile afirmaţii („Asemenea bravade neruşinate, care justifică agresiunea fascistă şi profanează memoria milioanelor de victime ale nazismului, sunt inadmisibile”), autorul constată, cu mult bun-simţ… istoric: „Ca român, oricât de mult l-ai urî pe Băsescu - şi există destui care l-ar trimite în prima linie la Stalingrad! -, nu poţi jubila în faţa agresivităţii diplomaţiei ruse. Dacă ofensiva venea dinspre Franţa sau Madagascar, mai treacă-meargă, dar românii au sensibilităţi istorice în relaţia cu doi vecini: unul actual (Ungaria) şi altul fost (URSS/Rusia). Nu întâmplător, pe aceste direcţii se dezvoltă, ciclic, şi temele naţionaliste în perioadele electorale”. Mai citez o remarcă, foarte importantă, în contextual discutat: „Să fim bine înţeleşi: Băsescu a greşit. Dar a greşit în relaţia cu Regele Mihai şi cu istoria noastră, nu cu Rusia şi cu istoria imperiului de la răsărit! Moscova a sărit de fund în sus când Băsescu a spus că, în condiţiile anului 1941, şi el ar fi ordonat trupelor române să treacă Prutul. Ce ar vrea Kremlinul, ca Bucureştiul să spună că Basarabia e pământ rusesc? Dar asta ar fi o uriaşă minciună istorică! De ce nu explică diplomaţii ruşi ai anului 2011 ce căutau trupele sovietice în Basarabia anului 1941? Poate-şi amintesc, totuşi, cum au ocupat, cu exact un an înainte, acest vechi teritoriu românesc. Traian Băsescu ar fi greşit dacă spunea că ar fi ordonat trupelor române să treacă Nistrul, nu Prutul! Şi apoi: de ce continuă Rusia să se identifice cu URSS? Poate se uită totuşi pe hartă şi vede că în prezent nu mai are graniţă cu România, deci nu mai există motive de dispută teritorială. Vecinul nostru de la răsărit şi de la miazănoapte e Ucraina. Sau avem vederi diferite în privinţa Transnistriei, moneda de schimb dată Republicii Moldova de Stalin pentru sudul Basarabiei? Dar ce caută Rusia, cu armată cu tot, pe teritoriul unei ţări independente? Acestea-s problemele grave, cele ale prezentului, nu o declaraţie formală despre evenimente din urmă cu 70 de ani!

Echivalenţa Rusia = URSS am mai întâlnit-o şi la Mihail Gorbaciov, anul trecut, când s-a aflat în vizită la Bucureşti. Ba, mai mult: şi ideea propagandistică a bravei Armate Roşii care a eliberat România de sub sinistra ocupaţie nazistă. Şi Gorbaciov, şi actualii conducători ruşi uită să spună că ne-au eliberat de nazişti ca să ne ocupe ei! Şi că Armata Roşie a făcut României mai mult rău chiar şi decât trupele naziste. Când Rusia, moştenitoarea Uniunii Sovietice, va recunoaşte faptul că ne-a schimonosit istoria (inclusiv prin alungarea Regelui Mihai!), atunci, da, putem să dezbatem şi controverse de genul „trebuia sau nu să trecem Prutu
l”.

Încă o dată despre frontiere

Repet, această voce este singulară, deoarece majoritatea e uluitor de solidară în a-l taxa pe Băsescu, pornind de la convingerea că astăzi în Europa este imposibil să găseşti un lider ce ar afirma că, dacă ar fi trăit atunci, ar fi mers în război în alianţă cu Hitler. „Nu despre istorie este vorba aici…, zice unul dintre jurnalişti, ci despre prezent”. Despre care prezent? ne întrebăm noi, cei din RM. Despre un prezent din care, dacă punem astfel problema, noi nu mai facem parte şi pentru care cele câteva milioane de etnici români de aici nu mai contează? „Construcţia europeană de după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi din care România face astăzi parte - continuă filozofic şi povăţuitor autorul - a fost gândită tocmai pentru a evita o nouă confruntare. Oricât le-ar părea unora de glorios, un război pentru „recuperarea de teritorii”, vorba preşedintelui, este exclus. Frontierele sunt recunoscute de toţi”. E adevărat, precizăm noi, „frontierele sunt recunoscute de toţi”, dar respectate sunt doar de unii. Germania nu a recunoscut aceste frontiere şi s-a reunificat, Rusia le recunoaşte formal, dar în fapt le contestă în permanenţă, mai păstrând şi trupe în alte ţări suverane, cum e RM, de exemplu. „Liderii politici sunt foarte atenţi când vorbesc despre istorie, ne mai sfătuieşte autorul, tocmai pentru a nu-i deranja pe ceilalţi”. Îndeosebi, pe ruşi, mai precizăm noi. Fireşte, adevărul despre istoria noastră „zgârie urechi sensibile la Berlin, Ierusalim, Moscova şi în alte părţi”, dar acest adevăr trebuie spus fiindcă el nu vizează, cum crede autorul, „câteva voturi de la nostalgicii naţional-comunismului şi de la creierele rase ale extremei drepte”. Acest adevăr este că o parte a poporului român a rămas în afara frontierelor, „graţie” ruşilor pe care suntem sfătuiţi „să nu-i deranjăm”. Dar de ce să nu-i deranjăm, dacă adevărul este de partea noastră?!

Ce zgârie urechile unor intelectuali de la Bucureşti

Pentru a nu zgâria urechile unor intelectuali de la Bucureşti nu voi mai întreba dacă mai este Basarabia pământ românesc sau nu. Îi întreb altceva: a existat raptul sovietic din 28 iunie 1940? Dacă intelectualii români care-l atacă pe Băsescu nu cunosc adevărul despre 28 iunie 1940, îmi permit să parafrazez ordinul mareşalului: Intelectuali români, vă implor, treceţi Prutul! Acelaşi autor continuă: „Astăzi ştim ce au însemnat naţional-socialismul şi lagărele de exterminare. Cunoaştem efectele devastatoare pe care războiul declanşat de nazism le-au avut asupra Europei. Ne este cunoscut dezastrul suferit de armata română la Cotul Donului şi pe alte teatre de luptă de pe frontul de răsărit. Ştim şi deznodământul. Poţi să spui azi, cu toate informaţiile la îndemână, că ţi-ai fi aruncat ţara într-o asemenea nebunie?”. 
Foarte bine că ştiţi aceste lucruri, dar e grav, e dureros că nu ştiţi ce înseamnă drama a câteva milioane de români care continuă să se afle sub cnutul aceleiaşi Moscove şi care sunt „efectele devastatoare” asupra acestora. Preşedintele Băsescu a îndrăznit să spargă tăcerea şi a spus ceea ce s-au temut să spună toţi preşedinţii României de la căderea comunismului încoace. Şi pentru acest lucru trebuie trimis la balamuc? Aşa cum făceau ruşii pe timpul URSS, când basarabenii riscau să recunoască că sunt români?

Nu îndemn la „un război glorios”

Cu toate că nu îndemn la un război glorios pentru recuperarea de teritorii, cum ironizează cu totul nepotrivit autorul, nu pot să nu amintesc despre exemplul cecenilor şi al sârbilor. Pentru un teritoriu pierdut trebuie să te baţi, fiindcă un teritoriu e cu adevărat pierdut doar atunci când renunţi la el. Ştiu care va fi reacţia la acest articol aici, la Chişinău, cunosc tot inventarul de „argumente” şi acuzaţii - de la „naţionalism jegos” până la „încremenirea într-un proiect paşoptist”. Consider însă că e mai nobil să încremeneşti, ca român, într-un proiect naţionalist, decât să ieşi din el jigodie fără identitate sau cu identitate... cosmică. Înţeleg, România are astăzi o agendă încărcată, înainte de toate, economică. Orice popor însă, orice ţară trebuie să aibă şi o agendă morală. Pun punct aici ca să nu devin patetic şi moralist. Mai există un aspect al acestei probleme - lipsa de reacţie a Chişinăului la acuzaţiile aduse lui Băsescu de către Rusia -, dar subiectul este pentru un alt număr…
 
  • Un articol de: Constantin Tănase

03 iulie 2011

Bac-ul, o epurare necesara

Rezultatele dezastruaose de la Bacalaureatul de anul acesta a scos in sfarsit la iveala tot rahatul ce se acumulase in apele tulburi de-a lungul anilor in invatamantul romanesc. Lipsa unei coerente in sistemul de invatamant, lipsa unor standarde in metodologia de predare schimbata dupa bunul plac al ministrilor invatamantului ce s-au perindat de-a lungul anilor la conducere si, in fine, cel mai important, lipsa de interes a tinerilor pentru invatatura, ca s-o spunem pe a' dreapta. Voila. De atata mess si hi5 si facebook tineretul roman a cam uitat ca educatia ramane o etapa IMPORTANTA in viata unui tanar. Degeaba isi pune mainile in cap ministrul Invatamantului de teama ca o sa fie demis, degeaba se ratoieste Opozitia, ca vina a.p.a.r.t.i.n.e. tinerilor care au sperat ca o sa mai mearga si de data asta cu masa plina cu bucate in cancelarie si spaga pentru fiecare membru al comisiei. De data asta totul e standardizat (MACAR ASTA E PUSA LA PUNCT!) conectat la internet controlat si dubluverificat sa nu existe loc de indoiala.

01 iulie 2011

Romania, the land of choice? Which choices?

Daca credeti ca sunt fatalist, e o greseala.
Am fost neplacut surprins sa vad cum tinarul Ponta isi cere scuze si e de acord cu nesimtitul ministru de externe rus care a scos pantoful sa bata in masa pentru ca Base a rostit adevarul nerostit de 60 de ani de niciun conducator de la regele Mihai pana la Constantinescu sau Iliescu. O tacere vinovata a colegului sau de arme si alianta ce seamana a aprobare, urmasul Bratienilor, Crin Antonescu nu face decat sa dezamageasca final si bruma de speranta ca Opozitia trebuie sa aduca propuneri constructive si sa apere, ca si oricare alt roman esenta poporului roman indiferent daca vine de la presedinte sau Putere.
Da. Basescu a pus sare pe rana romanilor, Basarabia. A facut-o cu dezinvoltura si fara sa se cace pe el ca Brucan sau ca Constantinescu sau chiar ca Mihai I care a acceptat ordinul Pobeda inainte de a pleca in exil si echivalentul actual cand a fost participant impreuna cu Radu Duda la Aniversarea Victoriei (singurii invitati, de ce oare?)... un refuz ar fi fost deajuns.
Ceea ce ma ingijoreaza nu sunt actiunile conducatorilor fie ei si simbolici, ci pasivitatea romanului... cat de mult a ciuntit comunismul din romani daca in '40 Bucurestiul a ingenuncheat in rugaciune pe strada la auzul cedarii Basarabiei dar acum aproba invectivele MAE rus. Sa fi fost ucis oare in romani spiritul national? Sa se fi anchilozat atat de tare libertatea si constiinta civica incat peste 50% din oameni in printre care si tineri, foarte multi tineri, cred ca pe vremea comunismului era mai bine. Mai bine? Sa fii manat din urma la nesfarsite festivitati in turma, infometat, cu gandul la coada de carne la care nu a putut sa apuce coaste de vaca...
Tinerii care au venit pe lume dupa 90 sa spuna ca comunistii erau buni ca dadeau de munca si sa uite ca peste Prut o parte din Romania se zbate intre Est si Vest si vrea un sprijin neconditionat din partea noastra... sa fie de acord cu nesimtirea unui fost invadator al tarii in care s-a nascut, invadator care i-a deportat si impuscat buneii, care a bagat cate un glont in ceafa invatatorilor, a profesorilor, a oamenilor de cultura sau a preotilor.
Cat de dobitoc poti sa fii sa te declari de acord cu cel care ti-a pus piciorul pe gat, te-a biciuit, ti-a violat mama si sora iar pe pe fratele tau l-a impuscat in fata casei impreuna cu toata familia...
Nu sunt revansard, dar nu rabd dobitocismul de la opinca pana la vladica. Daca tot ai condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov in Duma de Stat ce te mai otarasti? Iar guvernantii nostri daca tot o facusera in Parlamentul Romaniei de ce nu au avut coaie pana la capat sa NU recunoasca Republica Moldova? Cum de tari ca Estonia, Lituania sau Letonia, cu o populatie cam cat a Basarabiei au avut curaj? Asa putini cum sunt au dat palme Ursului si ce sunt acum, MEMBRI UE CU DREPTURI DEPLINE, nu ca Romania, membru UE ajuns in Europa in clasa a II-a cu nasul.
Si cand ii mai aud pe unii ca cica Basescu nu trebuia sa o faca... poate ca e vremea sa ne asumam cine am fost si ce am ajuns?
Un pic de verticalitate e necesara Romaniei... e cam vremea, "ole ole comunismul nu mai e" nu se mai striga de 22 de ani deja, sau mai e, doar ca a luat alta forma? Chiar trebuie sa asteptam sa moara cele cel putin 2 generatii asa cum scrie in manualul de sociologie ca sa se schimbe ceva in Romania?

P.S. Am ajuns sa o vad si pe asta: infractorul comunist Iliescu regreta ca l-a intors de la aeroport pe Rege si isi cere scuze. Dar cum ramane cu studentii din Piata, cu "garzile patriotice" inarmate impuscate prosteste la "revolutie", cand iti ceri scuze de la ei, cei omorati in bataie, de la familiile celor morti in '89 crezand ca alunga comunismul din Romania, soldati sau civili? Cand?

01 mai 2011

Rege? De ce nu?

Dar daca Romania ar redeveni REGAT, ce s-ar intampla?

Fantasma asta imi da tarcoale de vreo cateva saptamani bune imbiindu-ma sa scriu despre dar eu nu ma las dus.
Am revazut cateva fotografii ale familiei regale atat in Romania cat si acum, cu nunta asta planetara. Un om sobru, ce impunea respect si eleganta. M-a facut sa ma uit la clasa politica romaneasca din a III-a Republica... circ... de la Presedinte, trecand prin partidul Puterii si sfarsind cu Opozitia... si nu vorbesc gradual, ci echitabil. Am revazut in minus anii trecuti de la abdicarea cu pistolul pe masa pana azi. Societatea romaneasca s-a dezvatat de maniere, de respect (de a fi respectat si de a respecta in egala masura). Comunistii au avut grija sa franga orice rezistenta in psihicul romanului la acest capitol. Ultimul exemplu de "europenism" dat de romani pe care si-l amintesc sau care li s-a povestit e, paradoxal, perioada interbelica. Intreaba orice roman cand poporul roman s-a simtit "european" si o sa-ti tranteasca un "PE VREMEA REGELUI!" Romania a avut o notorietate in spatiul european (inclusiv Imperiul Tarist -> URSS) de necontestat de la Carol I pana la Mihai I. Apoi... o suita de secretari veniti pe tancurile sovietice s-au executat pentru putere in gubernia romana... ascensiune pe varf peste cadavre, incepand cu Groza, Maurer, Dej, Stoica, Ceausescu, Iliescu...
Romania a pierdut enorm de mult si nu vorbesc de teritorii ci si de prestigiu, indobitocirea populatiei prin comunizare fortata, deportari, executii si asasinate, extirparea fara mila a oricarui element ce tine de traditie, cultura sau simt antreprenorial a facut din romani pana astazi niste oameni dependenti de stat, incapabili sa "se ia in maini", pasivi, artagosi si suspiciosi. Nu e de mirare... la mediocritatea clasei politice promovata asiduu chiar de catre oameni. 
Au venit dupa "revolutie" Ratiu, Copos, Campeanu, Bratienii, oameni care au trasat linii de forta in politica interbelica a Romaniei atat la nivel intern cat si extern. Ce au facut romanii proaspat iesiti de sub comunism? I-au luat in deradere... chiar si in sanul propriilor partide... au fost eliminati usor, marginalizati, sfatuiti sa isi vada de milioanele lor si sa nu se mai amestece... Si ce a iesit, o clasa politica, sleampata, cu forma americana dar fara fond. Un partid neocomunist condus de vesnicul Ion Iliescu... normal ca toti cei formati la umbra lui sunt asisderea... PNL? a devenit un partid de coafor, PNTCD? Mai exista? Emil Constantinescu, tehnocratul care a facut mai multe compromisuri decat solutii, noroc de primul-ministru Ciorbea si de eternul guvernator BNR, Isarescu. In rest nimic... 
Orice miscare mai inteligenta, orice membru de partid (din tot spectrul politic) mai acatarii e reperat imediat si i se aduce discret la cunostinta sa faca "ciocu' mic" daca vrea sa aiba ceva, trebuie sa stea la rand sau, dupa caz si oportunitate impins in sus "ce nu putem noi sa facem, sa faca el, ca e tanar" si daca cade, nu-i bai, are timp sa se ridice, eventual. Omul de rand, neavand reper, ajunge in final sa aleaga pe "cine-o fi, ca-s tot un drac". Iata de ce Regele devine necesar societatii romane, pentru ca e deasupra politicului, devine Arbitrul, se naste Rege, se formeaza ca Rege si moare Rege spre deosebire de presedinte, care vine face cat poate si daca mai are noroc si "vrajeala" mai face rost de-un mandat de 4ani  apoi vine altul, alte idei... nu e continuitate. De aia in tarile nordice, Marea Britanie sau Olanda exista o evolutie, o conservare a valorilor...
CUM FACEM SA AVEM SI NOI REGE DIN NOU?

P.S. Politica din RM e mai grava decat in Romania, poate chiar mai artagosi, suspiciosi, violenti si brutali in actiuni. Inca o dovada ca suntem toti romani!

14 aprilie 2011

"63 de ani moldovenii s-au uitat prin sarma ghimpata la Uniunea Europeana"

Am asistat ieri la conferinta de presa a lui Vlad Filat la Paris in incinta centrului de presa straina din Grand Palais. Din tot discursul sau a eliminat complet cuvantul "Romania". Am ramas profund uimit dar si dezamagit cand, la intrebarea unui invitat care a evocat sarma ghimpata de pe Prut, Filat a raspuns, citez: "A fost un gest de normalitate. Inchipuiti-va, din 46 incoace, cati sunt, 63 de ani, moldovenii au privit printre sarma ghimpata la Uniunea Europeana" Uniunea Europeana???? Pai cum sa nu se rasuceasca in mormantu-i, Grigore Vieru? Traducatoarea a tradus in franceza "cu Romania" insa premierul a tinut sa o corecteze ferm "cu Uniunea Europeana" asadar traducerea a iesit "avec l'Europe". O alta intrebare a tinut de relatia cu Romania. Raspunsul a fost, "una normala" apoi a continuat sa enunte avantajele Parteneriatului Estic si cat de repede avanseaza MD pe drumul european prin prisma acestui grup. De Pachetul Balcanilor... nicio referire. Iata ca, se pare, PLDM a adoptat usor usor, un moldovenism light, sperand, probabil sa atraga de partea lor voturi destinate PD sau al tineretului PCRM. Ceea ce pare si mai interesant e ca, la intalnirea de acum 2 zile cu oameni din diaspora moldava din Paris, prin raspunsurile sale a dat de inteles ca nu se doreste crearea unei agentii a migratiei, nu se doreste la Chisinau venirea celor aflati peste hotare si nici macar indreptarea greselilor facute in campanie (incidentul cu faimoasele voturi pe coli A4) prin tragerea la raspundere a celor responsabili. Din acest punct de vedere incep sa inteleg de ce Tanase a parasit tabara liberal-democrata, stiut fiind faptul ca fostul ministru al Justitiei a mentinut verticalitatea afirmatiilor sale privind originea si limba cetatenilor RM, romana.

P.S. Da. Am inregistrarea audio pentru cei care nu cred...

Fotografii puteti gasi pe www.connexions-moldavie.eu

09 aprilie 2011

7 aprilie

Am participat acum 2 ani la "revolutia twitter" din RM. Evident, am participat prin intermediul twitter, am preluat informatii, am stat cu ochii tinta pe #pman pana dimineata, am postat stiri in timp real pe Connexions Moldavie, am preluat articole pentru cei care doreau sa fie informati pentru ca siturile de stiri din RM erau intrerupte. Pentru un sit lansat pe 1 aprilie sa ai aprox 400 de vizitatori unici pe zi cu peste o mie de vizite a insemnat ca momentul schimbarii a venit in sfarsit. Au fost cele mai interesante, cele mai intense "ciripituri". Am crezut sincer, fara urma de indoiala ca in sfarsit mamaliga a explodat si pe partea cealalta de Prut. A fost strigatul tinerilor "AJUNGE!" impotriva unei asupriri ideologice, morale, ca strigatul "AJUNGE!" din '90 al parintilor lor a fost inteles in sfarsit. Da, am crezut ca toate problemele ce tin de identitate de limba de societate vor fi in sfarsit scrise raspicat, ca LIBERTATEA, JUSTITIA vor fi respectate pentru ca vox populi vox dei est. A fost o perioada de avant, de dezlantuire a noilor politicieni... peste tot vorbeau limba romana, se luptau pentru libertate, justitie... apoi lucrurile au inceput sa devina din ce in ce mai tulburi. Parca limba romana nu e chiar romana, parca libertatea e interpretabila iar cat despre zeita Dike, altii iau hotarari dinainte sa se puna argumentele in talgere.
Dupa 2 ani e o confuzie intretinuta complice de toti membrii Aliantei fie ei pro-romani, pro-europeni sau moldovenisti. Incepem sa ne impacam cu gandul ca vom afla abia peste 40 de ani dupa desecretizare ce si cum a fost cu adevarat. Majoritatea celor care au crezut atunci ca se poate face schimbare, deziluzionati, au ales calea exilului simtind ca acasa la ei tot strainii raman stapani. Din acest punct de vedere incep sa inteleg transformarea mesajului aliantei din pro-roman si pro-european intr-un mesaj pro-moldovenist, european retinut, cu accente pro-ruse. Diferenta dintre comunisti si aliati in acest caz nu mai e niciuna.
Totusi, un punct de neglijat ramane presa. S-a mai invartosat, a mai prins la obraji, parca s-a mai infiripat "cainele de paza al societatii". Nu mai ramane decat sa muste si sa latre cand politicienii incep sa profite de inconstienta poporului ca deocamdata vad ca, in loc sa preia drapelul si sa urce pe baricade asa cum trebuie sa o faca intr-o societate anesteziata de veninul comunist, aluneca incet incet in zona presei de cancan, de scandal asa cum o face presa romana. Ceea ce se uita e ca presa romana a avut curajul sa iasa pe baricade in anii '90, editorialistii de atunci nu au iertat pe nimeni, nici Puterea nici Opozitia.
Au ramas in RM cativa editorialisti aspri la vorba si verticali in atitudine dar sunt prea putini. Vreau mai multi, mai tineri. Unde-s "lupii tineri"?

Braila

Am si uitat, e drept, multe din senzatiile de altadata, dintre imagini, multe sunt estompate, ca fotografiile tinute prea mult timp la soare.
Asa mi s-a facut dor dintr-o data de mirosul de primavara de dimineata din Gradina Mare sau de serile de pe faleza, de chitari, hendricsi si cobaini, de briza rece dinspre Dunare, de nopti bezmetice cu sclipiri arzande in colturi de buze, de cantecul sirenelor din mijloc de ape.
Orasul e schimbat acum, alti si alti oameni il mangaie pe strazile-i circulare, feonicsii si-au luat demult zborul sau... au renascut din propria lor cenusa dupa ce s-au ars cu promisiuni.
Alte sunete, alte imagini, acelasi oras ce imbatraneste atat de incet. Nu stiu daca liceenii de "Arte" mai ies cu sevaletele prin oras sa prinda pe hartie liniile blande de cladiri vechi, trase in carbune facut "de casa" din lemn de tei. Nu stiu daca cei de la "Balcescu" in uniforme bleu inchis aristocrat se mai razboiesc cu cei de la "Murgoci" pentru cel mai bun liceu.
Am inchis sub pleoapa toate amintirile, sub piele, toate senzatiile. Le scot din cand in cand ca pe un album prafuit de pe raftul de sus al bibliotecii si intorc fiecare pagina din viata cu fotografii ce incep sa se estompeze ca si cum ar fi fost tinute prea mult timp la soare.
Asa de repede trec anii...

to and fro


26 ianuarie 2011

Warm moisture


I'm dreaming... it's dark and warm and the humid atomsphere around me is like a blanket covering me all. It's a forest, with sounds, trees are talking like whispers with the wind as a messenger. The wide darkness spotted with fireflies opens the portal to the Other Side, with other people, other reigns, other laws, other relation with the creatures above and beneath. Syncing my inner clock with the sun and distances with my eyes. Be one with wide horizon, fly with the first ray of light and sleep with the last one. Wide.

I do dreaming.