A Wonderful Word

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...

Daca una din premisele nebuniei este sa faci acelasi lucru, sa ai acelasi rezultat, dar sa speri ca o sa ai un altul, atunci au nu suntem noi, oamenii, in mare parte nebuni? Nu ne place noua oare povestile cu care putem sa adormim linistiti, sa credem ca altcineva va face lucrul nostru pentru noi? Si pana la urma... pana la urma inchidem ochii in speranta ca daca nu vedem, inseamna ca nu exista. Da, suntem dependenti de povesti, atat de dependenti ca uitam de noi insine, de cine suntem si ce putem face cu adevarat, de ce putem deveni, PRIN NOI INSINE. E si o vorba din batrani, Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta... De ce am incetat sa ne ajutam pe noi insine? Suntem prea lenesi sa ne ridicam din scaunul nostru de birou din fata computerului/televizorului/telefonului care ne livreaza zilnic o supradoza de povesti ale altora... E o nebunie sistemica.

Suntem vecini. Nu ne-am vazut niciodata pe scara de blog, nu ne-am dat binete. Nici macar nu stiu ce prezinta si sunt sigur ca nici el nu stie ce prezint. Si totusi, ne desparte un singur i. Atat de aproape si totusi... La un i distanta de mine se intampla lucruri bizare, aud ganduri susotind sau usi trantindu-se dincolo de http. Vad pe vizor fotografii strecurate conspirativ pe sub usa sau scrisori nesemnate cu cerneala rosie. Incredibile lucruri pot avea loc in blog. Si asta la doar un i distanta. Vrei sa arunci cu mine un ochi pe vizor la vecin? Mai pune un i.