Ajuns-am a umbla mereu In brate cu mormantul meu. Si nu stiu unde sa-l mai pun Sa am un somn mai lin, mai bun. Nici nu stiu, iata, in chinul meu, De-am mai trait! Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu Ca am murit! Am sa scriu si eu la fel ca si muuuult bloggeri despre un trist eveniment ce a avut loc de curand. Moartea unui poet. Poeti sunt multi, fiecare cu stilul lui, cu simtirile lui, mai pamanteni sau mai nepamanteni. Poetul in cauza e Grigore Vieru. Roman. Basarabean. A visat o viata intreaga sa treaca Prutul asa cum alti oameni viseaza sa devina cosmonauti asa cum a si afirmat. Poeziile sale sun pline de un patriotism si o simtire pe care romanii au pierdut-o odata cu bucata asta de pamant intitulata Basarabia . Simtul patriei in noi, ca romani e amortit ca un fir de iarba plapand ascuns sub ninsoare, il scoatem cand e vorba de meciuri de fotbal, cand speram ca si Dumnezeu o sa fie roman sa faca ca Mutu sa bage odata golul ala si sa nu se mai invarta cu mingea ca un bezmetic. El a