28 ianuarie 2009

Prietenului meu, Alberto

Ma bucur foarte mult ca ai reinceput sa scrii. Literele care apar una dupa alta din albul monitorului, linistea tulburarii ce te cuprinde cand vezi, vers dupa vers, cuvant dupa cuvand aparand din neant.
Scrie, scrie ca sa mai trag si eu cu ochiul... sa mai prind curaj.
Cu romanul, ce se mai aude?

Niciun comentariu :