09 decembrie 2010

Nebunie

Daca una din premisele nebuniei este sa faci acelasi lucru, sa ai acelasi rezultat, dar sa speri ca o sa ai un altul, atunci au nu suntem noi, oamenii, in mare parte nebuni?

Nu ne place noua oare povestile cu care putem sa adormim linistiti, sa credem ca altcineva va face lucrul nostru pentru noi?

Si pana la urma... pana la urma inchidem ochii in speranta ca daca nu vedem, inseamna ca nu exista.

Da, suntem dependenti de povesti, atat de dependenti ca uitam de noi insine, de cine suntem si ce putem face cu adevarat, de ce putem deveni, PRIN NOI INSINE. E si o vorba din batrani, Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta...

De ce am incetat sa ne ajutam pe noi insine? Suntem prea lenesi sa ne ridicam din scaunul nostru de birou din fata computerului/televizorului/telefonului care ne livreaza zilnic o supradoza de povesti ale altora...

E o nebunie sistemica.

Niciun comentariu :