"Nu am chef azi"

Azi nu am chef sa scriu. Nu ma trage tastatura... foaia electronica asteapta alba caracterele sa apara din neantul informatic si sa se astearna una langa alta, in cuvinte separate de spatii ca niste purici antrenati care salta ordonat si numai cand vreau eu. Nu am chef nici sa citesc, sa dorm sau sa stau imobil sa ma holbez inconstient la tavan din pat. Am simtit Sena de pe chei, un miros de briza usoara ce mi-a adus lumini calde de trecut.
As vrea acum sa fac o baie in Dunare, asa murdara cum e. Sa cobor la mal, sa iau bacul, sa trec pe partea cealalta si sa merg pe pamantul ars cu picioarele goale ale copilariei mele pana departe pe malul ei, pana gasesc destui copaci si cat mai putine urme de civilizatie. Nisip malos si scoici infipte si lasate nemilos de ape sa moara in caldura... Sa simt racoarea apei cum ma impresoara care ma obliga sa plonjez pentru a ma incalzi in caldura ei. Apoi dintr-o data sa ma trezesc in bratele ei ca imbratisat de suavitatea unei femei posesive ce ma trage cu cantecul de nimfa spre curentii puternici. Sa ii simt mangaierile si sa ii aud vocea soptita... Sa imi incerc puterea de a spune NU si sa ma intorc la mal cu eforturi inzecite si sa o aud in urma cum ma striga si imi spune ca in adancuri pot fi regele Ei nemuritor. Sa ies vlaguit si sa ma odihnesc pe malul gol, sa ma murdaresc de nisip si sa am parul ud. Sa ma aspreasca nemilos Soarele ca sa pot fi pregatit pentru bratele si cantecele EI.
Lumini...