Imi spun multi ca Parisul e cel mai rasist oras din Europa, ca negrii si cei care vb cu accent vor ramane étrangers, chiar daca sunt la a 3-a generatie si ii cheama Picard sau Philippe.
Am simtit si eu asta dar poate am avut noroc.
Cert este ca Parisul cu parizienii sai are sarmul sau indubitabil. Oamenii sunt politicosi, zambitori si amabili, gata sa iti ofere orice informatie.
Am ramas de exemplu foarte placut surprins ieri dimineata, cand ma dusesem la boulageria din colt sa cumpar croissanti si o bagheta inainte ca frumoasa mea sa se trezeasca, no, sa-i aduc micul dejun la pat... bref. Vanzatoarea mi-a zambit amabil, m-a intrebat politicos ce as dori sa cumpar, m-a servit toata numai zambet, am achitat croissantii si bagheta si i-am urat politicos o zi placuta si un merci de uzanta.
Am iesit si am luta-o pe drumul de intoarcere. La trecerea de pietoni era cat pe aci sa dau cu nasul de autobuz. Insa autobuzul s-a oprit pentru ca eu sa trec. eram singur pe trecere, nu 10 nu 5 singur. Soferul a oprit autobuzul, mi-a facut semn amabil sa trec, zambind, de parca busul era masina lui personala. M-am simtit PIETON.
O experienta similara am avut in Romania. Atunci autobuzul mai ca nu m-a lovit desi eram pe trecere de pietoni, si a scos si capul afara tov sofer sa imi strige, "unde te crezi mah, pe tarla?" si am urlat la el "nu! pe ZEBRA" am auzit un vag ¤%#@ ma-tii . Altfel nu mai scriam eu...
Astfel de mici lucruri sunt foarte frecvente in Paris, mici lucruri ce conteaza MULT.
Am simtit si eu asta dar poate am avut noroc.
Cert este ca Parisul cu parizienii sai are sarmul sau indubitabil. Oamenii sunt politicosi, zambitori si amabili, gata sa iti ofere orice informatie.
Am ramas de exemplu foarte placut surprins ieri dimineata, cand ma dusesem la boulageria din colt sa cumpar croissanti si o bagheta inainte ca frumoasa mea sa se trezeasca, no, sa-i aduc micul dejun la pat... bref. Vanzatoarea mi-a zambit amabil, m-a intrebat politicos ce as dori sa cumpar, m-a servit toata numai zambet, am achitat croissantii si bagheta si i-am urat politicos o zi placuta si un merci de uzanta.
Am iesit si am luta-o pe drumul de intoarcere. La trecerea de pietoni era cat pe aci sa dau cu nasul de autobuz. Insa autobuzul s-a oprit pentru ca eu sa trec. eram singur pe trecere, nu 10 nu 5 singur. Soferul a oprit autobuzul, mi-a facut semn amabil sa trec, zambind, de parca busul era masina lui personala. M-am simtit PIETON.
O experienta similara am avut in Romania. Atunci autobuzul mai ca nu m-a lovit desi eram pe trecere de pietoni, si a scos si capul afara tov sofer sa imi strige, "unde te crezi mah, pe tarla?" si am urlat la el "nu! pe ZEBRA" am auzit un vag ¤%#@ ma-tii . Altfel nu mai scriam eu...
Astfel de mici lucruri sunt foarte frecvente in Paris, mici lucruri ce conteaza MULT.
Comentarii