Metroul duce azi de dimineata oameni somnorosi, neobisnuiti sa se trezeasca atat de devreme pentru o zi de duminica. Citesc sau pur si simplu privesc absenti in propriile ganduri ca intr-un bol cu pestisori roscovi. Nu scoti decat un obosit "excuse-moi!" sau un "pardon" adus de departe la o intamplatoare apropiere. Acelasi uruit de sine dar parca mai grabit, de vatman ursuz trezit de la 3 ce-si poarta trenul printre statii cu gandul la cafeaua de la 1.
Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi. Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...
Comentarii