Treceți la conținutul principal

14 Iulie

Azi e ziua Frantei. O zi calda, ce a inceput cu sentimentul puternic de duminica. Oamenii frumos imbracati isi urau Bonne Fete! si se indreptau spre Champs Elysee pentru a lua parte la manifestatia de forta a armatei franceze.
Am urmarit si eu defilarea armatei si bineinteles am aplaudat si eu la trecerea pompierilor, pentru ca am fost si eu, pentru un an, pompier, si am fost si eu aplaudat la randu-mi in deflilare impreuna cu camarazii mei.
Totul s-a terminat cu avioanele ce au lasat pe cerul parizian Tricolorul francez in formatie perfecta.
Presedintele Nicolas Sarkozy si invitatii sai s-au retras in Palatul de la Elysee pentru obisnuitul si totodata selectul Garden Party.
O zi minunata ce mi-o doresc si in Romania de ziua ei, chiar daca e in frigurosul decembrie. Ma refer la convivialitatea oamenilor, a sentimentului de sarbatoare si a amabilitatii.
In curand va incepe concertul-surpriza de pe Champs de Mars din fata Doamnei de Fier a lui Johnny Hallyday la care ma pregatesc sa ma duc acum.
Revin cu foto.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

...в тумане

Nu mai inteleg nimic...
Mi se pare totul in ceata, o ceata brumarie de dimineata de octombrie ce ma invaluie strecurandu-se prin textura hainelor pana in maduva oaselor.

Ma simt ca in casa tigancilor lui Eliade... nu vad nimic clar, nu sunt decat sunete, imagini, umbre si chicoteli infundate.  Sau mai degraba ca ariciul in ceata din animatia lui Norstein...


De toamna

A venit toamna. Frunzele galbene sau uscate cad si se sfarama sub pasii grabiti ai trecatorilor.
E frig.  Nu e frigul de iarna ci cel de toamna, uneori racoros alteori usurel aspru dar.... ei pe dracu'. Ce ma doare pe mine ca a venit toamna. Asa cum au venit si celelalte dinaintea ei, asa a venit si asta.
Am otita. Ma dor urechile si nu aud nimic, de parca am dopuri in urechi.
E o senzatie bizara. Un amestec de satisfactie si neplacere... mai curand satisfactie ca dintr-o data sonorul e dat la minim si nu auzi, din tot vacarmul zilnic, doar respiratia ta si ce vorbesti.
Am dormit asa si am avut o zi plina in care nu am auzit dintr-o data copiii  care alergau prin casa si se certau pe vreo jucarie, claxoane inexistente in intersectie de parca au dat lege sa nu se foloseasca sau apostrofari telefonice ale fetelor mai mari de dincolo de doua mii de kilometri  in care imi cereau prezenta doar ca sa le cumpar cadouri de zile de nastere, ori apostrofari ale sotiei care prefera sa ma cr…

L-am vazut pe Dumnezeu

L-am văzut și eu.
Ieșea din biserică: rotofei, cu barbă rotundă și albă, cu ochelari pe ochi și zâmbind. Îl mai văzusem și mai demult, la Paris, (am auzit că a fost vazut și prin București) dar acolo nu zâmbea, avea voce puternică și privire sfredelitoare, ca mai apoi să apară la nuntă cu acordeon și voce aspră ce îndemna la apararea gliei. Vorbea rusește cu voce caldă, melodioasă, ca de pe vremea Țarului. Vorbea cu duh, ușor amuzat, ca omul care a fost tare încercat de viață și a ajuns la concluzia ca viața e frumoasă. A vorbit cu toți. Chiar și cu mine. Continua să vorbească rusește și eu continuam să îl înțeleg.
După aceea L-am tot văzut... vindea înghețată, deghizat în patron de gelaterie, conducea copilul de 8 ani la școală în fiecare dimineață deghizat în tată sau zâmbea copiilor de 4-5 ani deghizat în educatoare de școală și chiar într-o seară când punea cărți vechi în biblioteca din parc.
Sunt sigur ca și tu L-ai văzut cândva, undeva, stând singur pe vreo bancă din Cluj, numa…