Treceți la conținutul principal

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii cu mai putin de 7 ani (de-acasa, desigur!) - [unii care se dau zmei la o cafea si umilesc artisti sa-si satisfaca propria RANZA sunt direct vizati, desigur]. De curand a aparut pe internet (facebook si twitter) curentul pentru sustinerea lui Adrian Receanu... website http://u.nu/6ibu7 sau facebook http://u.nu/9ibu7 (in loc sa va uitati mai departe invita-ti toti prietenii sa adere si sa cumpere un bilet la recital, pentru ca e o cauza nobila, pentru ca poti fi chiar tu care poate primi refuz prin abuz). Unul nu am vazut printre sustinatori (la ora 02h35 21/03/10)... abia astept sa aud zvonoteca de dupa recital... ca dupa razboi muuulti viteji se-arata.

Nu sunt manelist dar cand vad atata marlanie parca imi vine sa cant "Oooooof viata mea"... mais bon.

Ca sa termin, ia, gata tovarasi..."Dusmanii poarta pica" si cu asta basta.

P. S. Daca pana si Paul Goma ne-a contactat si sustine cauza lui Adrian... nu mai spun de Geta Burlacu care ne transmite ca il incurajeaza. Ce mai vreti, de la Filat Ghimpu Urecheanu Marean Rosca Voronin etc un mesaj de sustinere ca sa va activati? Au mai ramas 3 zile...

Comentarii

Dan Munteanu a spus…
Natiune, daca tot vrei sa fii mai combinat decat cei combinati, in aceste probleme de ordine sociala, nu promit sa iasa vreun ban, cel putin nu in prima faza, dar daca imi raspunzi iti dau o adresa de email unde sa iti transmiti ideile despre prietenii nostrii de peste Prut
mai ales in conjunctura cu alte tari.
Tipul al carui email vreau sa ti-l dau este brailean, si sunt sanse foarte mari sa il cunosti !
App. eu ma ocup de un proiect cu site-uri web legat de subiect.

Astept un semn si barfim cu prima ocazie. Eventual hai sa ne mai auzim pe mess, nu stiu exact ce adresa de mess mai ai!
Valentin Mazarescu a spus…
@Dan Munteanu
pe mess ma gasesti doar pe Google Talk cu valentin.mazarescu asa cum sunt si pe profil, de altfel.

Postări populare de pe acest blog

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...