Treceți la conținutul principal

Rege? De ce nu?

Dar daca Romania ar redeveni REGAT, ce s-ar intampla?

Fantasma asta imi da tarcoale de vreo cateva saptamani bune imbiindu-ma sa scriu despre dar eu nu ma las dus.
Am revazut cateva fotografii ale familiei regale atat in Romania cat si acum, cu nunta asta planetara. Un om sobru, ce impunea respect si eleganta. M-a facut sa ma uit la clasa politica romaneasca din a III-a Republica... circ... de la Presedinte, trecand prin partidul Puterii si sfarsind cu Opozitia... si nu vorbesc gradual, ci echitabil. Am revazut in minus anii trecuti de la abdicarea cu pistolul pe masa pana azi. Societatea romaneasca s-a dezvatat de maniere, de respect (de a fi respectat si de a respecta in egala masura). Comunistii au avut grija sa franga orice rezistenta in psihicul romanului la acest capitol. Ultimul exemplu de "europenism" dat de romani pe care si-l amintesc sau care li s-a povestit e, paradoxal, perioada interbelica. Intreaba orice roman cand poporul roman s-a simtit "european" si o sa-ti tranteasca un "PE VREMEA REGELUI!" Romania a avut o notorietate in spatiul european (inclusiv Imperiul Tarist -> URSS) de necontestat de la Carol I pana la Mihai I. Apoi... o suita de secretari veniti pe tancurile sovietice s-au executat pentru putere in gubernia romana... ascensiune pe varf peste cadavre, incepand cu Groza, Maurer, Dej, Stoica, Ceausescu, Iliescu...
Romania a pierdut enorm de mult si nu vorbesc de teritorii ci si de prestigiu, indobitocirea populatiei prin comunizare fortata, deportari, executii si asasinate, extirparea fara mila a oricarui element ce tine de traditie, cultura sau simt antreprenorial a facut din romani pana astazi niste oameni dependenti de stat, incapabili sa "se ia in maini", pasivi, artagosi si suspiciosi. Nu e de mirare... la mediocritatea clasei politice promovata asiduu chiar de catre oameni. 
Au venit dupa "revolutie" Ratiu, Copos, Campeanu, Bratienii, oameni care au trasat linii de forta in politica interbelica a Romaniei atat la nivel intern cat si extern. Ce au facut romanii proaspat iesiti de sub comunism? I-au luat in deradere... chiar si in sanul propriilor partide... au fost eliminati usor, marginalizati, sfatuiti sa isi vada de milioanele lor si sa nu se mai amestece... Si ce a iesit, o clasa politica, sleampata, cu forma americana dar fara fond. Un partid neocomunist condus de vesnicul Ion Iliescu... normal ca toti cei formati la umbra lui sunt asisderea... PNL? a devenit un partid de coafor, PNTCD? Mai exista? Emil Constantinescu, tehnocratul care a facut mai multe compromisuri decat solutii, noroc de primul-ministru Ciorbea si de eternul guvernator BNR, Isarescu. In rest nimic... 
Orice miscare mai inteligenta, orice membru de partid (din tot spectrul politic) mai acatarii e reperat imediat si i se aduce discret la cunostinta sa faca "ciocu' mic" daca vrea sa aiba ceva, trebuie sa stea la rand sau, dupa caz si oportunitate impins in sus "ce nu putem noi sa facem, sa faca el, ca e tanar" si daca cade, nu-i bai, are timp sa se ridice, eventual. Omul de rand, neavand reper, ajunge in final sa aleaga pe "cine-o fi, ca-s tot un drac". Iata de ce Regele devine necesar societatii romane, pentru ca e deasupra politicului, devine Arbitrul, se naste Rege, se formeaza ca Rege si moare Rege spre deosebire de presedinte, care vine face cat poate si daca mai are noroc si "vrajeala" mai face rost de-un mandat de 4ani  apoi vine altul, alte idei... nu e continuitate. De aia in tarile nordice, Marea Britanie sau Olanda exista o evolutie, o conservare a valorilor...
CUM FACEM SA AVEM SI NOI REGE DIN NOU?

P.S. Politica din RM e mai grava decat in Romania, poate chiar mai artagosi, suspiciosi, violenti si brutali in actiuni. Inca o dovada ca suntem toti romani!
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven...
Un comentariu
Citiți mai multe

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii...
2 comentarii
Citiți mai multe

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe