Treceți la conținutul principal

Please show me the way...


Au trecut cateva zile bune de cand A. a plecat din Paris. Am reusit sa vizitez Parisul ca un adevarat turist in dorinta de a-i arata cat mai multe in scurtu-i sejur. Ceea ce mi-am dorit de taaare demult, dintr-o alta viata, in care se facea ca eram 50% rocker, 50% hippie, a fost sa fac si eu "pelerinajul" la mormantul lui Jim. Dupa o plimbare prin cimitirul Pére Lachaise, destul de friguros si cu un aer de cimitir romanesc, cu multe cavouri parasite si placi chicioase parca in plastic, am gasit, dosit dupa un alt cavou, mormantul... Am uitat, recunosc aproape tot repertoriul Doors, nu mai imi aminteam nimic, era, pe bune, o amintire stearsa dintr-o alta viata, un vis destul de puternic sa lase o urma in dimineata somnoroasa.
... si dintr-o data a inceput... Valuri imense, vijelii interne ca intr-o seara furtunoasa pe malul unei mari intunecate de nouri... Au venit peste mine amintiri pierdute din anterioare vieti cu anterioare feţe... Am zambit azi de durerile si bucuriile de atunci... Un film nebun cu hipioti drogati de muzica si senzatii. Mda. A fost ultimul meu shot pastrat in cutia de cristal cu inscriptia "doar in caz de urgenta" pe care il pastram doar pentru visul in care se facea ca traiesc la Paris si ca intr-o zi friguroasa eu, impreuna cu un amic poet si prozator, o sa trecem pe la Jim sa-i lasam o sticla de whiskey si o tigara aprinsa... Nu am lasat nici tigara aprinsa ca m-am lasat de fumat - prietenul meu numara atent țigările -  iar sticla de whisky nu am adus-o pentru ca o uitasem prin rezerve. Visul insa s-a implinit. Am incheiat astfel o viata cu iz nebun flori de camp abia culese, cu nopti intunecate de muzica rock vechi de pickup si betii de dimineti de piele matasoasa. Am iesit impreuna din ceata galagioasa de turisti spanioli,  dupa ce am facut cateva poze cavoului sarutat cu patima si copacului de langa pe care scria can you show me the way to next whiskey bar? Atat.

Comentarii

Albert Cătănuş a spus…
fara cuvinte, merci de aduceri aminte, Vali

Postări populare de pe acest blog

De toamna

A venit toamna. Frunzele galbene sau uscate cad si se sfarama sub pasii grabiti ai trecatorilor.
E frig.  Nu e frigul de iarna ci cel de toamna, uneori racoros alteori usurel aspru dar.... ei pe dracu'. Ce ma doare pe mine ca a venit toamna. Asa cum au venit si celelalte dinaintea ei, asa a venit si asta.
Am otita. Ma dor urechile si nu aud nimic, de parca am dopuri in urechi.
E o senzatie bizara. Un amestec de satisfactie si neplacere... mai curand satisfactie ca dintr-o data sonorul e dat la minim si nu auzi, din tot vacarmul zilnic, doar respiratia ta si ce vorbesti.
Am dormit asa si am avut o zi plina in care nu am auzit dintr-o data copiii  care alergau prin casa si se certau pe vreo jucarie, claxoane inexistente in intersectie de parca au dat lege sa nu se foloseasca sau apostrofari telefonice ale fetelor mai mari de dincolo de doua mii de kilometri  in care imi cereau prezenta doar ca sa le cumpar cadouri de zile de nastere, ori apostrofari ale sotiei care prefera sa ma cr…

De sarbatori

Craciun fericit! Sarbatori fericite! Merry Christmas! Merry X-mas!
Magia sarbatorilor...
Sa fim mai buni, mai frumosi, mai dragi in aceasta perioada a anului. Pace tuturor!

Cunoasteti toti acest refren repetat an de an...

Odata pe an sa fim frumosi si buni, sa fim darnici, sa ne inconjuram cu magia sarbatorilor...
De Craciun sa fim buni si darnici iar de Pasti, evlaviosi si smeriti...

Nu inteleg de ce sa nu facem asta in fiecare zi, sau odata pe saptamana, sau macar odata pe luna pentru cei care au inca probleme cu stapanirea furiei (anger management pentru cei care cred ca e trendy sa vorbesti amestecat - ncsf).
Dintr-o data punem contul la bataie, rugam banca sa ne imprumute ca sa putem fi darnici. Sa cumparam cadouri scumpe ca sa aratam cat suntem noi de darnici, de plini de pace si  de magia sarbatorilor. Sa nu cumva sa indraznesti sa cumperi vreo carte drept cadou ca nu merge.... Oamenii se uita acuzator la tine ca de magia sarbatorilor nu ai cumparat si tu o tableta drept cadou, s…

...в тумане

Nu mai inteleg nimic...
Mi se pare totul in ceata, o ceata brumarie de dimineata de octombrie ce ma invaluie strecurandu-se prin textura hainelor pana in maduva oaselor.

Ma simt ca in casa tigancilor lui Eliade... nu vad nimic clar, nu sunt decat sunete, imagini, umbre si chicoteli infundate.  Sau mai degraba ca ariciul in ceata din animatia lui Norstein...