Treceți la conținutul principal

Se vede cu ochiul liber


Da. Se vede cu ochiul liber ca, odata cu moartea tragica de la Vadul lui Voda de la inceputul anului, romanofobia s-a acutizat in teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru. Nu poti sa nu observi declaratiile belicoase ale lui Voronin si ai lui, marsurile in care ii invita pe bastinasi sa plece la Bucuresti, ura cu care neonazistii cu pretentii de "patrioti" din mai noul partid de buzunar al Moscovei sunt gata sa arunce cu excremente si injura de mama focului tot ce e romanesc sau sar la bataie impotriva manifestantilor. Cum sa nu observi ca vechiul "anticomunist" si "proroman"  acum un fel de neocomunist, Rosca, mobilizeaza batrani expirati ce cred inca ca URSS e posibil. Chemarea la ura etnica a lui Voronin si ai lui si a nesupunerii fata de putere prin nerecunoasterea Statului, prin sfidarea acestuia cu arborarea de drapele cu simbolica proprie.... Cum poti sa treci cu vederea peste numirea lui Rogozin ca reprezentant in Transnistria, tara nerecunoscuta de nimeni, dandu-i legitimitate... Acutizarea "moldovenismului" lui Dodon, o emanatie, de altfel, a comunismului "moldovenesc" cu presupuse vederi europene. 
Da, tinerii, sunt miza pierduta de Moscova si a sa Coloana a 5a, ei au reusit sa readuca constiinta poporului acesta greu incercat dintre Prut si Nistru. Ei sunt cei care au prastia cu care pot dobori colosul moscovit cu masca de "patriot moldovean" si o vor face, asa cum au facut-o estonii. Unirea e posibila insa e nevoie de vointa si de incredere in ceea ce esti, in faptul ca esti roman. Aceasta incredere insa este necesara de pe ambele maluri de Prut. 
A venit vremea sa ne cunoastem si sa ne recunoastem.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...