Treceți la conținutul principal

Se vede cu ochiul liber


Da. Se vede cu ochiul liber ca, odata cu moartea tragica de la Vadul lui Voda de la inceputul anului, romanofobia s-a acutizat in teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru. Nu poti sa nu observi declaratiile belicoase ale lui Voronin si ai lui, marsurile in care ii invita pe bastinasi sa plece la Bucuresti, ura cu care neonazistii cu pretentii de "patrioti" din mai noul partid de buzunar al Moscovei sunt gata sa arunce cu excremente si injura de mama focului tot ce e romanesc sau sar la bataie impotriva manifestantilor. Cum sa nu observi ca vechiul "anticomunist" si "proroman"  acum un fel de neocomunist, Rosca, mobilizeaza batrani expirati ce cred inca ca URSS e posibil. Chemarea la ura etnica a lui Voronin si ai lui si a nesupunerii fata de putere prin nerecunoasterea Statului, prin sfidarea acestuia cu arborarea de drapele cu simbolica proprie.... Cum poti sa treci cu vederea peste numirea lui Rogozin ca reprezentant in Transnistria, tara nerecunoscuta de nimeni, dandu-i legitimitate... Acutizarea "moldovenismului" lui Dodon, o emanatie, de altfel, a comunismului "moldovenesc" cu presupuse vederi europene. 
Da, tinerii, sunt miza pierduta de Moscova si a sa Coloana a 5a, ei au reusit sa readuca constiinta poporului acesta greu incercat dintre Prut si Nistru. Ei sunt cei care au prastia cu care pot dobori colosul moscovit cu masca de "patriot moldovean" si o vor face, asa cum au facut-o estonii. Unirea e posibila insa e nevoie de vointa si de incredere in ceea ce esti, in faptul ca esti roman. Aceasta incredere insa este necesara de pe ambele maluri de Prut. 
A venit vremea sa ne cunoastem si sa ne recunoastem.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven...

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii...

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...