Treceți la conținutul principal

A Wonderful Word

Da.

Mi-am redenumit blogul. Ei si? Care e jalea? Nu mai vad lumea asa nebuna precum o vedeam demult sau precum o vezi inca?

Nu e un capat de lume.

Hai, scoate un pic privirea ascutita din liniile bleu ale contului de Facebook cu pisici si mancaruri derulate la varf de deget pe telefon. Meriti mai mult de atat!

Stop! Ia trage un adanc aer in piept, stinge monitorul si inchide ochii. Imagineaza-ti!

Stiu, stiu... e greu, te superi si faci fata aia care spune gata! am incercat! Ma intorc pe micul meu ecran sa vad daca Gicuta a dat like la poza mea cu pisi! Nu e gata. Ramai in intunericul pleoapelor tale si continua sa te uiti in TINE. Adu-ti aminte de azi dimineata cand un fluture alb ti-a taiat calea si s-a dus in suisuri'coborasuri in parc sa se agate de o floare. L-ai privit nedumerit(a), l-ai admirat si l-ai invidiat in cele cateva secunde, ai uitat ce te gandeai. Fruntea ti s-a descretit, ti-ai indreptat corpul ai schitat un zambet. Nu-i asa ca a fost ca rupt din Rai?
De cum a disparut din vedere, te-ai garbovit la loc su povara gandurilor si a stirilor citite de dimineata, partajate de prietenii tai de pe Facebook, ai reprins infrigurat telefonul smart in mana si ai apasat BUTONUL. Lumina dalei de sticla a intrat in ochi, a pulsat in nervul optic si ti-a invaluit creierul, calmandu-l. Ti-ai administrat doza de social...

Fii liber... imagineaza-ti cum e sa fii in picioarele goale... in iarba... in parc sau chiar la munte. Sau la mare sa simti nisipul si apa rece ce iti acopera picioarele.
Poti sa urci in tren si sa tragi o tura, ai cu ce, vrei... dar nu o faci. Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...Pentru ca...
Preferi sa te hranesti cu imaginile altora postate pe wall, cu amintirile tale ratacite printre atatea fumuri si renuntari.

STOP! Deschide ochii si fa ceea ce iti doresti... Incepe de undeva, cat de putin, si ai sa vezi ca totul se asterne in fata. Nu-ti ramane decat sa pasesti...

Acum intelegi de ce? Pentru ca sunt satul sa mi se spuna ce sa fac si sa tot intorc privirea inapoi, pentru ca totul depinde de mine, pentru ca sunt impacat cu mine, cu luminile si umbrele mele.

E o lume minunata ce merita un cuvant minunat.

A wonderful word! Isn't it?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vivant professores

Ieri am avut o discutie interesanta cu fiica mai mare. 
Adolescenta la inceput de adolescenta, cu  valtoarea-i specifica de a fi contra tot ceea ce propun ca parinte, i-am propus, pentru a nu stiu cata oara, sa-si faca liceul in afara tarii pentru ca...
Si de-aici se-ncepe: Aaa, vrei sa zici ca-n Romania profesorii sunt prosti, ca nu au habar sa predea? Nu-mi trebuie mie liceu in strainataturi...
Intelesei.


Insa adevarul e un pic diferit, din pacate, pentru acesti oameni fauritori de viitor din Romania. Profesorul roman e in primul rand un luptator, si inca unul de gherila urbana, in sensul bun al cuvantului pentru ca trebuie, de cele mai multe ori, sa ramana integru, sa ramana drept intr-o clasa aglomerata in care puberi sau pre-puberi cu tot felul de tampenii invatate pe Facebook vin sa il incerce. Mai mult decat atat, profesorul roman gaseste mijloacele sa tina copiii in clasa, sa le ridice privirea din telefon si sa ii faca sa viseze intr-o lume unde proprii "prieteni" si &q…

De toamna

A venit toamna. Frunzele galbene sau uscate cad si se sfarama sub pasii grabiti ai trecatorilor.
E frig.  Nu e frigul de iarna ci cel de toamna, uneori racoros alteori usurel aspru dar.... ei pe dracu'. Ce ma doare pe mine ca a venit toamna. Asa cum au venit si celelalte dinaintea ei, asa a venit si asta.
Am otita. Ma dor urechile si nu aud nimic, de parca am dopuri in urechi.
E o senzatie bizara. Un amestec de satisfactie si neplacere... mai curand satisfactie ca dintr-o data sonorul e dat la minim si nu auzi, din tot vacarmul zilnic, doar respiratia ta si ce vorbesti.
Am dormit asa si am avut o zi plina in care nu am auzit dintr-o data copiii  care alergau prin casa si se certau pe vreo jucarie, claxoane inexistente in intersectie de parca au dat lege sa nu se foloseasca sau apostrofari telefonice ale fetelor mai mari de dincolo de doua mii de kilometri  in care imi cereau prezenta doar ca sa le cumpar cadouri de zile de nastere, ori apostrofari ale sotiei care prefera sa ma cr…

De sarbatori

Craciun fericit! Sarbatori fericite! Merry Christmas! Merry X-mas!
Magia sarbatorilor...
Sa fim mai buni, mai frumosi, mai dragi in aceasta perioada a anului. Pace tuturor!

Cunoasteti toti acest refren repetat an de an...

Odata pe an sa fim frumosi si buni, sa fim darnici, sa ne inconjuram cu magia sarbatorilor...
De Craciun sa fim buni si darnici iar de Pasti, evlaviosi si smeriti...

Nu inteleg de ce sa nu facem asta in fiecare zi, sau odata pe saptamana, sau macar odata pe luna pentru cei care au inca probleme cu stapanirea furiei (anger management pentru cei care cred ca e trendy sa vorbesti amestecat - ncsf).
Dintr-o data punem contul la bataie, rugam banca sa ne imprumute ca sa putem fi darnici. Sa cumparam cadouri scumpe ca sa aratam cat suntem noi de darnici, de plini de pace si  de magia sarbatorilor. Sa nu cumva sa indraznesti sa cumperi vreo carte drept cadou ca nu merge.... Oamenii se uita acuzator la tine ca de magia sarbatorilor nu ai cumparat si tu o tableta drept cadou, s…