Treceți la conținutul principal

Umberto Eco

Postarea cu numarul 100.

Vroiam sa scriu ceva super interesant in postarea cu numar rotund, ceva motivant, energizant si un pic romantic.
Ei bine am aflat ca azi, Umberto Eco, unul din autorii mei preferati a murit. Odata cu el semiotica a pierdut un sens, sensul magic ascuns in sensul logicii.
Abulafia a incetat asadar sa mai inghita cuvinte pentru a pastra legatura sensibila si fragila.
Umberto e cel ce, prin scrierile lui, m-a facut sa visez Parisul, ca apoi, mai mare si mai batran, sa il admir si sa-l descopar... Tot datorita lui am indragit epoca medievala, cu nenumaratele sale vasalitati, cruciade, absurditati si renasteri si bineinteles ordinele militare crestine precum Templierii si Ospitalierii... Aparitia lor necesara in timpuri de grea cumpana dar si disparitia lor rapida si brutala si, evident toate povestile si legendele ce le-au suprevietuit.
Semiotica lui Umberto Eco l-a inspirat pe un alt autor drag mie, Paolo Coelho dar si pe mai tanarul si plinul de succes Dan Brown dar m-a facut sa inteleg opera lui Eliade. Iata ca autorul ce lasa cartea ca o casa deschisa in care cititorul contribuie sau chiar poate completa misterul intins cu atata finete intre pionezele ce tin semnificatii, evenimente si presupuneri ne lasa acum pe noi, cititorii novici sa continuam aventura si sa o dam mai departe.

Umberto Eco nu e mort, el continua sa traiasca prin propriile personaje, de la Bonaubon si William de Baskerville la Roberto de la Grive ce vor continua sa dea nopti nedormite cititorului intrat intr-o lume in care fiecare isi are semnificatia sa si rolul sau in definitivarea PLANULUI si doar de el, cititorul, depinde care e finalul.

Fotografia reprezinta Pendulul lui Foucault facuta de mine in primul an  al vietii mele pariziene.


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii
2 comentarii
Citiți mai multe

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven
Un comentariu
Citiți mai multe

Dorin Chirtoaca Presedintele Romaniei!

Dorin Chirtoaca Presedintele Romaniei! Pare amuzant, dar ar putea fi foarte, foarte serios. Am urmarit cu sufletul la gura scrutinul de la 29 iulie alaturi de prietenii mei, romani de pe partea cealalta de Prut, dupa ce bineinteles au si votat. Gandul mi-a zburat fara sa vreau spre apropiatele alegeri prezidentiale din Romania, spre circul si plictisul care domneste in politicul si socialul romanesc. Mi-am adus aminte de vesnica balacareala intre PD-L si PSD, scandalurile de coruptie ce zguduie "incoruptibilul" PD-L al lui Boc sustinut din umbra de Basescu, de obositul PSD cu marii corupti ce se dau Feti-Frumosi ca Miron Mitrea sau Adrian Nastase al carui presedinte e stersul Geoana. Si daca nu e circ intre PD-L si PSD atunci e neaparat circ in PNL-ul lui Crin Antonescu sau al lui Tariceanu. Nu e de mirare ca romanul e obosit deja de politica, pentru ca politica romaneasca nu mai are vigoare, democratia in Romania e fara vlaga, nu are un vector. De ce ne mira cand revistele a
4 comentarii
Citiți mai multe