Treceți la conținutul principal

Vacanta

Cand eram mic vacanta venea cu trenul din Franta, imediat dupa trenul din China care venea cu lumina. E adevarat ca trenul din China venea mereu cu intarziere, dar despre el o sa vorbim alta data.

Venea destul de des trenul asta cand eram mici dar cand am crescut si am  devenit mari si post-studenti trenul a fost scos de pe grila. Probabil nu mai renta, sau prea multi plateau dreptul nasului, cert e ca a fost scos. Ei si uite-asa m-am  pomenit ca nu mai am vacanta. Facut-am plangeri la Caile Ferate sa bage trenul care venea din Franta cu marfa mult-ravnita... dar degeaba.

Anii au trecut... însă trenul nu a mai intrat. Ma uit din când în când pe mersul trenurilor fin Franța, dar nici acolo nu prea apare.

Le spun acum copiilor mei care e treaba cu trenul și cu vacanța dar nu înțeleg care e legatura între tren vacanță și Franța. De ce din Franța? De ce tren? Ce are asta cu vacanța? Mă oblig să le explic dar farmecul dispare. Așa cum nu înțelegeau ce e ăla sifon, de ce trebuia să avem în permanență cheia legată cu șnur la gât, cum e cu cornetele și țevile sau cu bățul și cercul, tenisul cu piciorul, de ce ar înțelege relația între un mijloc de transport, o țară și o perioadă de pauză dintr-o activitate.

Am trăit momentul potrivit pentru noi.

Mai mult ca sigur că și copiii lor îi vor întreba ce e ăla telefon sau cum e să joci jocuri pe tabletă, ce e aia sau de consolă cu manete, cum adică, cu manete?
Mă rog... Ce poate fi mai tare decât o julitură la genunchi pe care o acoperi repede cu praf și scuipat ca să intri înapoi în meciul de fotbal?
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven...
Un comentariu
Citiți mai multe

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii...
2 comentarii
Citiți mai multe

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe