 |
| Fotografia de la 1918 |
Azi, iata e 1 decembrie.
Feisbucul si Tuiterul e inundat de urari de La Multi ani Romania! si Romania, Te iubesc!, de drapele tricolore fluturand in soare, fotografia de la 1918 partajata fara oprire, de urari comuniste ca Republica mea, dragostea mea sau regaliste precum Traiasca Romania, Traiasca Regele! . O nebunie de declaratii de dragoste pentru tara, sa ne intrecem in care e mai patriot, mai nationalist, mai iubitor de tara.
Toate astea mi se par o MARE ipocrizie.
Dupa ce te bati in coate la coada pentru acte de identitate dupa ce te-ai trezit la 5 dimineata sa iei un loc fruntas in lista tinuta de un pensionar prezent acolo de la 3 si constati ca esti deja al 56-lea (LVI-lea) si ca deja nu apuci sa intri in cladire pentru ca stii din practica ca mai mult de 30 - 35 de persoane nu intra.
Cand iti numeri banii cu grija cand intri in magazin, iar capul tau face automat ajustarile necesare cand treci fugitiv cu privirea peste preturi de ajungi la casa cu un kil de morcovi si unul de cartofi dupa ce ai lasat in urma, mustarul, maioneza, apa, ceapa, biscuitii pentru copii, carnea de pui si carnea de vita.
Dupa ce dai la facultate si profesorii iti spun ca daca vrei sa iei examenul trebuie "sa ajustezi" cu ceva nota.
Dupa ce iesi din facultate si la angajare ti se spune ca "trebuie sa ai minim 4 ani de experienta pentru acest post" cand tu esti gata sa il faci si pe dracu'n patru si sa-l impaiezi in inger ca sa iei postul...
Dupa ce intri in curtea de justitie si speri ca ti se va face dreptate pentru ca legile s-au schimbat, doar suntem in Europa, dar hotararea judecatoreasca se bazeaza tot pe legile din '61.
Cand la somaj ti se spune ca nu sunt locuri de munca pentru calificarea ta si esti sfatuit sa nu declari ca ai studii superioare ca sa poti fi angajat in campul muncii ca muncitor necalificat intr-o fabrica de confectii sau de constructii.
Dupa ce salariul tau se termina la 2 zile de la primire dar inca nu ai platit intretinerea, curentul si gazele, cand stai si te scobesti in buzunare in magazin cu inima cat un purice de durere pentru ca nu ai bani decat de un kil de morcovi si unul de cartofi si stii ca acasa ai doi copii care te asteapta zambind si o sotie care se uita la tine cu ochii mari si intrebatori...
Multi raman, dar altii... pleaca... pleaca cu Romania in inima...
Pleci in alte tari cu alte zile nationale si alte drapele...
Iti gasesti de munca, o casa...Vezi Romania pe ecranul PC-ului sau al telefonului smart, iti aduci aminte de copilaria-ti frumoasa de la tara, auzi stiri la radio in streaming printr-o aplicatie de pe al tau telefon...
Incet, vorbesti o alta limba, de bucuri pentru alte zile nationale, iti strangi copiii in brate fara sa te gandesti ca un kil de morcovi si unul de cartofi nu or sa ajunga pana la sfarsitul saptamanii.
Copiii tai se comporta frumos la scoala, au o gramada de prieteni, invata o gramada de lucruri, sunt linistiti, profesorii ii intreaba personal si ii indruma daca merg mai greu. Profesorii sunt calmi, au material didactic nou, bogat, divers... sunt amabili, politicosi, prietenosi, serviabili, calificati. Te asigura ca copiii tai sunt bine, pe maini bune si le vor da tot ce e mai bun pentru ca au tot ce e mai bun.
Romania mea e in inima. Cu ea am plecat pe taramuri straine pentru ca Romania nu mi-a dat nimic din ce imi doream chiar daca eu am dat tot ce aveam. Romania mea e ideala. Are munti, dealuri, vai si ape, case de tara din care batranii ies cu ochii incretiti sa se uite in departari, oameni fericiti ce se tin de mana, fara griji. Romania mea a devenit doar un afis frumos colorat.
Vreau ca Romania sa fie la fel ca Romania mea, dar asta nu o mai pot cere de la mine pentru ca Romania mea e acolo unde e familia mea, iar familia mea nu mai traieste in Romania.
La multi ani, Romaniile mele!
Comentarii