A Wonderful Word

Ma bucur foarte mult ca ai reinceput sa scrii. Literele care apar una dupa alta din albul monitorului, linistea tulburarii ce te cuprinde cand vezi, vers dupa vers, cuvant dupa cuvand aparand din neant. Scrie, scrie ca sa mai trag si eu cu ochiul... sa mai prind curaj. Cu romanul, ce se mai aude?

Ajuns-am a umbla mereu In brate cu mormantul meu. Si nu stiu unde sa-l mai pun Sa am un somn mai lin, mai bun. Nici nu stiu, iata, in chinul meu, De-am mai trait! Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu Ca am murit! Am sa scriu si eu la fel ca si muuuult bloggeri despre un trist eveniment ce a avut loc de curand. Moartea unui poet. Poeti sunt multi, fiecare cu stilul lui, cu simtirile lui, mai pamanteni sau mai nepamanteni. Poetul in cauza e Grigore Vieru. Roman. Basarabean. A visat o viata intreaga sa treaca Prutul asa cum alti oameni viseaza sa devina cosmonauti asa cum a si afirmat. Poeziile sale sun pline de un patriotism si o simtire pe care romanii au pierdut-o odata cu bucata asta de pamant intitulata Basarabia . Simtul patriei in noi, ca romani e amortit ca un fir de iarba plapand ascuns sub ninsoare, il scoatem cand e vorba de meciuri de fotbal, cand speram ca si Dumnezeu o sa fie roman sa faca ca Mutu sa bage odata golul ala si sa nu se mai invarta cu mingea ca un bezmetic. El a...

Anul care vine aduce cu el noi responsabilitati, noi paci, noi razboaie, vechi lucruri nerezolvate, dar deasupra tuturor sansa reala de a evolua, de a fi mai buni, mai maturi, mai iuti, mai resposabili, mai tari, mai cranceni, mai deschisi.

Sunt momente in viata cand trebuie sa alegem calea pe care trebuie sa o urmam, pentru ca altfel altcineva va alege in locul nostru. Ureaza-ne succes asadar draga cititorule si daca vei primi un ravas de departe cu cuvinte de ajutor, citeste-l si alege ce vrei sa faci, sa sprijini o parte sau alta. Universul nostru nu tine din pacate decat doua variante, bun/rau, lumina/intuneric, zi/noapte, yin/yang. Alege!

Prietenul meu, Alberto, si-a sters blogul. Toate gandurile, poeziile, amintirile sale au disparut de parca nici nu ar fi fost. Vieti trecute pe langa el, imagini vazute, dureri traite si bucurii simtite au disparut. Nici macar nu s-a pastrat umbra literelor. O imagine gri, un format nou, o coala ce asteapta sa fie scrisa e in locul lui.  Un alt inceput.

Metroul duce azi de dimineata oameni somnorosi, neobisnuiti sa se trezeasca atat de devreme pentru o zi de duminica. Citesc sau pur si simplu privesc absenti in propriile ganduri ca intr-un bol cu pestisori roscovi. Nu scoti decat un obosit "excuse-moi!" sau un "pardon" adus de departe la o intamplatoare apropiere. Acelasi uruit de sine dar parca mai grabit, de vatman ursuz trezit de la 3 ce-si poarta trenul printre statii cu gandul la cafeaua de la 1.

Un fel de continuare... Ador diminetile pariziene. Lume somnoroasa se aduna in braserii sa bea cafeaua cu croissant. Miroase dimineata a cafea, croissant si bagheta fierbinte proaspat scoasa la vanzare in boulangerii. Le Parisien lasat pe tejgheaua braseriei de un client ce a plecat deja la servici. Televizorul la mut pe Euronews sau TF1 pentru cei care comenteaza stirile de dimineata cu vecinul de cafea. Sunt necunoscuti, dar ii uneste atmosfera de dimineata, jovialitatea barmanului, mirosul de cafea o anumita fraternitate a cetateanului, oameni care iti dau binete chiar daca nu se cunosc si isi strang mana chiar daca s-au vazut prima data. Bonjour vanzatoarei de la boulangerie, bonjour barmanului si tuturor din apropiere, bonjour serveurului de la restaurantul de langa, si apoi au revoir la sfarsit. Da, exista asa ceva... dar trebuie sa fii destul de somnoros sa cobori la braserie.