26 iulie 2007

Schimbari




M-am reintors in Paris dupa o luna de framantari.
Nu asta e important acum.
Am reintalnit cativa oameni dragi mie aici. E si vorba despre J. E un foarte bun liber-profesionist acum in constructii. Ia singur apartamente si le reamenajaza. Nu e un mester priceput, e un artist in felul lui. Creeaza spatii in spatii sau lumini neasteptate in intunerice normale. Ah, e un arhitect sau chiar un designer... ati putea sa spuneti. Nu. E un baiat care a plecat de acasa sa faca ceva mai bun, care a crezut ca poate fi mai mult. Un baiat care a ajuns in Vestul mirific ca sa sparga pereti pentru 40€ pe 8 ore de munca sisifica. Sa care saci si sa viseze. A crezut ca visele il fac nemuritor, ca il vor salta peste zilele in care credea ca rasaritul e la o viata departare. A crezut cu tarie, a alunecat ca apa printre dureri, printre prieteni prinsi sau pierduti in vise de piatra. E povestea unui basarabean, a unuia dintre multi altii, a unuia care a invatat ca a visa, a crea, face parte din natura umana. In Basarabia a facut parte din grupul JOC, un grup renumit nu pentru faptul ca aduce dans folcloric pe scena, ci pentru creativitatea si strictetea cu care o face. A fost solist. Adica a fost intruchiparea ACURATETII, perfectiunea si explozia grupului inglobata intr-o persoana. A fugit in Franta pentru a face ceva. Acum, dupa atatia ani de pribegit prin Europa, a reusit sa faca ce vrea. Sa CREEZE. Spatii, forme, culori... o face in felul lui. Al celui care stie sa dozeze forta, violenta, dar si calmul si exactitatea miscarii de dansator profesionist.

Niciun comentariu :