Treceți la conținutul principal

Despre Bucureşti

O bună prietenă a mea scria în blogul său despre vecini. Tot despre vecini am să scriu şi eu, dar despre vecinii care ne înconjoară în toate zilele în mijloacele de transport, în staţii, pe drum, la gherete, în taxi.
Pentru că sunt de o lună în Bucureşti, intors după 9 luni de Paris, văd lucrurile pe care probabil le vedeam şi înainte de a pleca dar la care nu am atras atenţie.
Am avut ceva treburi în oraş şi, pentru a mai scăpa de caldura înnăbuşitoare ce se revarsă din belşug peste oameni animale şi clădiri, am luat metroul. Am intrat într-o altă lume... Metroul aglomerat, înnăbuşitor şi plin de oameni ce sunt cu gândurile în altă parte... Am vazut bucureştenii de care îmi era dor când eram plecat departe. Oameni transpirati, mirosind a transpiraţie, miros lângă miros, maiouri ude ce se imping mârlăneşte în tine şi te privesc dispreţuitor în loc să-şi ceară scuze. Eşti călcat pe picior şi eşti apostrofat dacă ceri sandalei sau papucului de plastic, ambele chinezeşti, să se mute de pe piciorul tău. Tineri cu telefoane agăţate de henţfri de gât care sunt lăsate să-şi cânte tonul de apel cu ultima manea să afle toţi cei din jur ce telefon bengos au ei. După ce eşti anihilat de zgomot, proprietarul dă refuz... dă refuz. Oare ce crede apelantul când sună... că e foarte ocupat sau că telefonul dat pe vibraţii nu e auzit sau că, Doamne feri!, cine ştie ce răufăcător a pus mâna-i murdară pe el.
Am ieşit la o staţie lipsită de aglomeraţia centrală şi am urcat scările rulante, ştiţi şi voi care... cele pe care sunt desenate in partea stângă câte o talpă semn că pe acolo se circulă şi pe partea dreaptă câte 2 semn că cei obosiţi pot sta să fie duşi...
Erau 10 oameni, nu mai mult pe scara aia rulantă şi eu grăbit. Doi barbaţi stateau pe o singura treaptă blocând accesul. Ajung la el şi îl rog pe cel din stânga să treacă în dreapta să pot să alerg. Da' ce, nu ai răbdare, că oricum ajungi sus... Mi-a sărit ţandăra şi i-am explicat misterul tălpilor nepereche din faţa lui şi a celor pereche din dreapta lui... ca la proşti cum se zice. S-a dat într-o parte în final dar m-am temut că voi fi pocnit în ceafă în momentul în care am avansat. Fierbeam si mă durea că concetăţenii mei sunt inerţi. Am iesit afară şi m-am dus la un fast food in care se vindeau merdenele, baclavale, poale-n brâu şi alte culinării mâncabil super-rapide. De foame am cerut una, o merdenea. Scoate una din zecile de fâşii de hârtie şi mă serveşte... Nu vă supăraţi, aveţi cumva şi un şerveţel? după care urmează răspunsul, năucitor zic eu... Dar hârtia ce are, nu e bună? Am rămas cu gura căscată dar mi-am revenit şi i-am cerut din nou şerveţelul. După o privire criminală s-a aplecat sub raza pivirii mele şi a scos un cub sigilat de serveţele din care mi-a eliberat cu greu unul după ce, în prealabil, a desigilat cu atenţie. Am vrut să fiu malin şi am replicat subtil, merci pentru serveţel, sunt ale dumneavoastră, nu? Am spus totusi mulţumesc şi O zi bună şi m-am indepărtat savurându-mi very fast food-ul sub soarele copleşitor.
Cât despre trolee sau autobuze nu are rost să mai adaug şi eu aceleaşi cuvinte, propoziţii, fraze despre oameni, aglomeraţii şi călduri, scrise în fiecare vară sub diferite forme în toate publicaţiile... mai artistic sau mai jurnalistic...

Comentarii

nicoleta tintea a spus…
bine ai revenit acasa:)

Postări populare de pe acest blog

Vivant professores

Ieri am avut o discutie interesanta cu fiica mai mare. 
Adolescenta la inceput de adolescenta, cu  valtoarea-i specifica de a fi contra tot ceea ce propun ca parinte, i-am propus, pentru a nu stiu cata oara, sa-si faca liceul in afara tarii pentru ca...
Si de-aici se-ncepe: Aaa, vrei sa zici ca-n Romania profesorii sunt prosti, ca nu au habar sa predea? Nu-mi trebuie mie liceu in strainataturi...
Intelesei.


Insa adevarul e un pic diferit, din pacate, pentru acesti oameni fauritori de viitor din Romania. Profesorul roman e in primul rand un luptator, si inca unul de gherila urbana, in sensul bun al cuvantului pentru ca trebuie, de cele mai multe ori, sa ramana integru, sa ramana drept intr-o clasa aglomerata in care puberi sau pre-puberi cu tot felul de tampenii invatate pe Facebook vin sa il incerce. Mai mult decat atat, profesorul roman gaseste mijloacele sa tina copiii in clasa, sa le ridice privirea din telefon si sa ii faca sa viseze intr-o lume unde proprii "prieteni" si &q…

De toamna

A venit toamna. Frunzele galbene sau uscate cad si se sfarama sub pasii grabiti ai trecatorilor.
E frig.  Nu e frigul de iarna ci cel de toamna, uneori racoros alteori usurel aspru dar.... ei pe dracu'. Ce ma doare pe mine ca a venit toamna. Asa cum au venit si celelalte dinaintea ei, asa a venit si asta.
Am otita. Ma dor urechile si nu aud nimic, de parca am dopuri in urechi.
E o senzatie bizara. Un amestec de satisfactie si neplacere... mai curand satisfactie ca dintr-o data sonorul e dat la minim si nu auzi, din tot vacarmul zilnic, doar respiratia ta si ce vorbesti.
Am dormit asa si am avut o zi plina in care nu am auzit dintr-o data copiii  care alergau prin casa si se certau pe vreo jucarie, claxoane inexistente in intersectie de parca au dat lege sa nu se foloseasca sau apostrofari telefonice ale fetelor mai mari de dincolo de doua mii de kilometri  in care imi cereau prezenta doar ca sa le cumpar cadouri de zile de nastere, ori apostrofari ale sotiei care prefera sa ma cr…

De sarbatori

Craciun fericit! Sarbatori fericite! Merry Christmas! Merry X-mas!
Magia sarbatorilor...
Sa fim mai buni, mai frumosi, mai dragi in aceasta perioada a anului. Pace tuturor!

Cunoasteti toti acest refren repetat an de an...

Odata pe an sa fim frumosi si buni, sa fim darnici, sa ne inconjuram cu magia sarbatorilor...
De Craciun sa fim buni si darnici iar de Pasti, evlaviosi si smeriti...

Nu inteleg de ce sa nu facem asta in fiecare zi, sau odata pe saptamana, sau macar odata pe luna pentru cei care au inca probleme cu stapanirea furiei (anger management pentru cei care cred ca e trendy sa vorbesti amestecat - ncsf).
Dintr-o data punem contul la bataie, rugam banca sa ne imprumute ca sa putem fi darnici. Sa cumparam cadouri scumpe ca sa aratam cat suntem noi de darnici, de plini de pace si  de magia sarbatorilor. Sa nu cumva sa indraznesti sa cumperi vreo carte drept cadou ca nu merge.... Oamenii se uita acuzator la tine ca de magia sarbatorilor nu ai cumparat si tu o tableta drept cadou, s…