A Wonderful Word

De cateva zile mi-am instalat pe un laptop batranesc, GNU/Linux. Abia se tara cu Windows 2000 Pro. Incercasem pe el si Win XP dar cu fiecare update pe care il facea mergea din ce in ce mai greu si intr-un final a ajuns sa mearga vai de steaua lui. Incercarea de a avea o distributie Linux am mai avut-o odata si am fost multumit, insa avea tot timpul probleme ba cu placa de sunet ba cu imprimanta... E vorba de Knoppix dar instalat pe HDD. Am incercat apoi si Ubuntu. E mai elegant decat Knoppix si recunoaste mai multe... Apoi compul mi-a fost furat... am incercat sa il recuperez dar nu s-a mai putut. De curand pe laptopul asta incercasem Xubuntu ca Ubuntu nu mergea de loc si facea rezolutia mica. Asa ca m-am intors la Win XP. De la o vreme am descarcat Debian... cel mai bun distro, cum zic unii, chiar mai bun decat Ubuntu care e o creatie pe aceeasi matrita. Eheheeeeeeeee dragii mosului... Unde n-a mers Windows, Knoppix sau Ubuntu/Xubuntu, a mers Debian. Are strictul necesar, nu se viruse

Demult nu am am vut astfel de zile. De dimineata (adica de la 12) am fost la film... cu F mare pentru ca am vazut Star Trek, ultima aparitie... OOOOhohohoo, Mission Impossible mirosea de la o posta. E pe departe cel mai bun film din colectia de lungmetraje Star Trek (pe care, apropo, le-am vazut pe toate) cu un James T. Kirk rebel si scos din sabloane, ce seamana, cum spuneam cu Mission Impossible. Filmul nu are momente moarte si tine de toate micile detalii din Star Trek-ul prim, aparatele de emisie receptie, modul de teleportare, micile ciondaneli intre membrii echipajului. Regizorul a dorit sa scoata in evidenta ideea ca pentru a fi Excelent, trebuie sa iesi din cofrajul dur al sabloanelor. A reusit din plin si am putut vedea un film de exceptie. Astept sa vad dar filmul Star Trek care o sa-l intreaca... daca o sa fie unul. Pentru a termina ziua en beauté, am fost cu un amic de-al nostru, muzician sa facem o scurta vizita intr-un magazin cu de toate. Asa ca un facut, a gasit toate

Din ciclul " Realitatea intrece orice imaginatie " va propun sa ascultati si maneaua Star Wars . Deci exista. Forta fie cu voi manca-v-as!!! Gogu Kaizer a gasit-o...

Suntem vecini. Nu ne-am vazut niciodata pe scara de blog, nu ne-am dat binete. Nici macar nu stiu ce prezinta si sunt sigur ca nici el nu stie ce prezint. Si totusi, ne desparte un singur i. Atat de aproape si totusi... La un i distanta de mine se intampla lucruri bizare, aud ganduri susotind sau usi trantindu-se dincolo de http. Vad pe vizor fotografii strecurate conspirativ pe sub usa sau scrisori nesemnate cu cerneala rosie. Incredibile lucruri pot avea loc in blog. Si asta la doar un i distanta. Vrei sa arunci cu mine un ochi pe vizor la vecin? Mai pune un i.

... dar am preferat sa ma duc la o intalnire cu romani. A fost muzica romaneasca in buricul Parisului, cantata la saxofon. Pentru manelisti o veste proasta. Nu au fost manele. A fost in schimb muzica populara si s-a dansat pe ruptelea. Romani, francezi, englezi sau irlandezi (ca deh, bar irlandez nene, si tocmai cand era meciul Arsenal-Manchester). S-a dansat Perinita, am facut hore. Muzica buna. Oameni unul si unul. Dar ceea ce mi-a placut cel mai tare a fost ca au venit romani basarabeni. Au stat intr-un colt, la inceput, ca asa sunt invatati in mare de romani sa faca (no offence!) dara cand au inceput dansurile, le-a iesit lor figurile din cap si au dansat ca oamenii. Ei, dupa primul dans, erau din grup, toti romani. Si s-au telefonat si au mai aparut. Deci, pana la urma romanii nu sunt capcauni si nu mananca maldavani la micul dejun sa la pranz cum sugereaza conducerea RM ccomunista. Si toate tampeniile suflate in ureche de "fratele" de la Rasarit nu fac decat sa imparta

Deja e amiaza. E cam frig afara si cam da a ploaie. Nu prea imi vine sa ies din casa desi am o gramada de lucruri de facut. As fi vrut mai degraba sa vad un film, sa stau in intunericul salii de cinema si sa plutesc in lumea oferita de pelicula.