Treceți la conținutul principal

Ze Penguin rullz!

De cateva zile mi-am instalat pe un laptop batranesc, GNU/Linux. Abia se tara cu Windows 2000 Pro. Incercasem pe el si Win XP dar cu fiecare update pe care il facea mergea din ce in ce mai greu si intr-un final a ajuns sa mearga vai de steaua lui. Incercarea de a avea o distributie Linux am mai avut-o odata si am fost multumit, insa avea tot timpul probleme ba cu placa de sunet ba cu imprimanta... E vorba de Knoppix dar instalat pe HDD. Am incercat apoi si Ubuntu. E mai elegant decat Knoppix si recunoaste mai multe... Apoi compul mi-a fost furat... am incercat sa il recuperez dar nu s-a mai putut.

De curand pe laptopul asta incercasem Xubuntu ca Ubuntu nu mergea de loc si facea rezolutia mica. Asa ca m-am intors la Win XP.
De la o vreme am descarcat Debian... cel mai bun distro, cum zic unii, chiar mai bun decat Ubuntu care e o creatie pe aceeasi matrita.
Eheheeeeeeeee dragii mosului... Unde n-a mers Windows, Knoppix sau Ubuntu/Xubuntu, a mers Debian.
Are strictul necesar, nu se viruseaza, e usor de utilizat si are o gramada de chestii. PLUS ca e GRATUIT! E in 27 de limbi (incluzand Romana) si are tot ce ii trebuie unui internaut plus birotica moca.
Nu se blocheaza (fac 2 saptamani cu el) si merge pe o mare majoritate de computere si configuratii...
Vi-l recomand cu caldura, e usor de instalat, e intuitiv si are de toate fara sa te taie transpiratiile pentru nush ce programe piratate, pentru ca toate aplicatiile sunt gratuite. Nu e nevoie de drivere, ca le recunoaste el singur.
Treci pe linux nene ca e top!

Comentarii

Anonim a spus…
si eu tot linux folosesc
13 aprilie 2010 la 13:58
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe