Treceți la conținutul principal

O zi plina

Demult nu am am vut astfel de zile. De dimineata (adica de la 12) am fost la film... cu F mare pentru ca am vazut Star Trek, ultima aparitie... OOOOhohohoo, Mission Impossible mirosea de la o posta. E pe departe cel mai bun film din colectia de lungmetraje Star Trek (pe care, apropo, le-am vazut pe toate) cu un James T. Kirk rebel si scos din sabloane, ce seamana, cum spuneam cu Mission Impossible. Filmul nu are momente moarte si tine de toate micile detalii din Star Trek-ul prim, aparatele de emisie receptie, modul de teleportare, micile ciondaneli intre membrii echipajului. Regizorul a dorit sa scoata in evidenta ideea ca pentru a fi Excelent, trebuie sa iesi din cofrajul dur al sabloanelor. A reusit din plin si am putut vedea un film de exceptie. Astept sa vad dar filmul Star Trek care o sa-l intreaca... daca o sa fie unul.
Pentru a termina ziua en beauté, am fost cu un amic de-al nostru, muzician sa facem o scurta vizita intr-un magazin cu de toate. Asa ca un facut, a gasit toate sculele de care avea nevoie si le-a cumparat pe nerasuflate. A fost emotionant, mai ales ca aparatura parca isi astepta stapanul. Ei si ce sa vezi, omul nostru avea nevoie fix de ele iar ele, de omul nostru. Nu mai merita sa mentionez zambetul pe buze cu care conducea...
Seara a venit si E. si am instalat antivirul de care tot avea nevoie... au mai fost si altele, dar le tin pentru mine, aproape de inima mea. Azi toate au intrat in lacasul lor. M-am simtit minunat si sunt obosit, si sper ca si pentru tine a fost la fel

Va urez tuturor un Live long and prosper! binemeritat.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven...
Un comentariu
Citiți mai multe

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii...
2 comentarii
Citiți mai multe

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe