Treceți la conținutul principal

Comunist Party

Urmaresc cu interes crescut stirile din RM. Ma apuca rasul-plansul cand citesc ce tampenii mai scot liderii comunisti ce imi amintesc de Ceausescu sau Hrusciov. Cel mai grav e ca lumea le ia de bune, sunt mediatizate intens pe canalele de stat si oamenii simpli le cred cu seriozitate. Apoi actiunile lor... De dupa evenimentele regizate tot de ei, comunistii, de la 6-9 aprilie au bagat vize doar pentru Romania. Au profitat sa mai scape de romanii din tara lor bananiera. Macar asa, dar daca romanii care vin in tara condusa de ei sunt si proprii cetateni? Citisem un articol despre cum poti obtine panarama aia de viza, asta daca ai destul de tari nervii. Nu cred ca un asemenea regim poate fi iubit de proprii cetateni, bombardati zilnic pe canalele media oficiale cu "realizarile marete" si cu "extremismul opozitiei". Altfel nu mai plecau asa de multi din tara sau in genere nu mai cereau cetatenia altui stat fie ea rusa ucraineana sau romana.
De curand s-au apucat sa inchida principalele forumuri de discutii. Faces.md, echivalentul neogen.ro sau hi5.com cel mai influent site de discutii si dating din MD a fost inchis pentru ca un user a postat o fotografie cu caracter ofensator. Problema e ca la 5 min de la postarea fotografiei, registrarul a inchis domeniul fara comentarii. Intr-un stat normal, situl primea avertizare si astfel bloca userul. Faces a jucat un rol destul de mare in mobilizarea tinerilor la manifestatii
Aproape aceeasi problema o au si cei de la portalul de stiri Unimedia.md. Procuratura i-a avertizat ca pe sait sunt comentarii care indeamna la rasturnarea ordinii de drept si va face apel la detinatorul numelui sa inchida domeniul. Normal era ca sa se faca sesizarea si judecatorul sa decida cat de serioasa e necesitatea inchiderii domeniului. Dar... intr-un stat bananier cu conducatori care se cred nemuritori in functiile supreme, totul e posibil.

Cat de revolutia twitter... ii dau dreptate lui Tudor Chirila...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven...

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii...

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...