Treceți la conținutul principal

Comunist Party

Urmaresc cu interes crescut stirile din RM. Ma apuca rasul-plansul cand citesc ce tampenii mai scot liderii comunisti ce imi amintesc de Ceausescu sau Hrusciov. Cel mai grav e ca lumea le ia de bune, sunt mediatizate intens pe canalele de stat si oamenii simpli le cred cu seriozitate. Apoi actiunile lor... De dupa evenimentele regizate tot de ei, comunistii, de la 6-9 aprilie au bagat vize doar pentru Romania. Au profitat sa mai scape de romanii din tara lor bananiera. Macar asa, dar daca romanii care vin in tara condusa de ei sunt si proprii cetateni? Citisem un articol despre cum poti obtine panarama aia de viza, asta daca ai destul de tari nervii. Nu cred ca un asemenea regim poate fi iubit de proprii cetateni, bombardati zilnic pe canalele media oficiale cu "realizarile marete" si cu "extremismul opozitiei". Altfel nu mai plecau asa de multi din tara sau in genere nu mai cereau cetatenia altui stat fie ea rusa ucraineana sau romana.
De curand s-au apucat sa inchida principalele forumuri de discutii. Faces.md, echivalentul neogen.ro sau hi5.com cel mai influent site de discutii si dating din MD a fost inchis pentru ca un user a postat o fotografie cu caracter ofensator. Problema e ca la 5 min de la postarea fotografiei, registrarul a inchis domeniul fara comentarii. Intr-un stat normal, situl primea avertizare si astfel bloca userul. Faces a jucat un rol destul de mare in mobilizarea tinerilor la manifestatii
Aproape aceeasi problema o au si cei de la portalul de stiri Unimedia.md. Procuratura i-a avertizat ca pe sait sunt comentarii care indeamna la rasturnarea ordinii de drept si va face apel la detinatorul numelui sa inchida domeniul. Normal era ca sa se faca sesizarea si judecatorul sa decida cat de serioasa e necesitatea inchiderii domeniului. Dar... intr-un stat bananier cu conducatori care se cred nemuritori in functiile supreme, totul e posibil.

Cat de revolutia twitter... ii dau dreptate lui Tudor Chirila...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...