12 ianuarie 2010

Avatar

Da. L-am vazut. Am stat cu ochii lipiti de ochelarii polarizanti ca o ultima bariera in calea integrarii mele definitive in civilizatia Na'vi.
Mi-a readus de altfel in minte cursul de folclor din anul I si de bancul cu civilizatia dacica... cel in care se ajunge la concluzia ca din cele mai vechi timpuri dacii detineau tehnologia WiFi. Mi-a readus de asemenea in memorie credintele copilariei ca trebuie sa fie o constiinta colectiva, unde oamenii sunt in permanenta legati cu plantele, cu animalele... de unde pana unde in vremurile stravechi oamenii vorbeau cu animalele, sau copacii le vorbeau oamenilor?
Filmul e o provocare, poate fi un dialog cu tine insuti, o intalnire cu o lume idilica fara intruziuni tehnologice, o lume in care toate fiintele sunt in legatura, o morala - unde ne indreptam, ce suntem si ce vom deveni daca vom continua etc.
Filmul m-a facut sa vad, de altfel, cele doua mari directii ce asteapta la intersectie omenirea: cea a comuniunii cu natura si cea a fuziunii om-tehnologie si respectiv, cautarii de noi planete, noi resurse. Poate fi una dintre acestea, amandoua caile, sau poate niciuna, fiind in genere cotropiti de vreo alta civilizatie net superioara in goana-i dupa minereu de Cupru, de exemplu. Filmul pune multe intrebari si lasa sa se intrevada multe raspunsuri. Merita vazut in sala de cinema, in 3D, in original. CATEGORIC.

Un comentariu :

mirela ghinea spunea...

și pe mine m-a fascinat filmul. teribil. http://www.mirelaghinea.com/2009/12/avatar-lovitura-de-gratie-lui-cameron.html
sunt chiar tentată să spun că este cel mai bun film de gen, din istoria cinematografiei!