Anul trecut a fost un an, cum să scriu, surprinzător.
Cel mai important, dincolo de toate greutățile îndurate, de toate micile victorii și eșecuri a fost momentul în care mi-am revăzut copiii după 7 ani ascunși după egoismul maică-sii. Un moment plin de emoții, în care am plâns împreună, ne-am redescoperit, am zâmbit, ne-am strâns în brațe...
A fost un an în care am văzut Clujul împreună cu familia și am regretat enorm că frații nu s-au văzut doar pentru că am fost "politic corect"... Am realizat că nu regret timpul pierdut ci doar că a fost petrecut cu persoanele nepotrivite precum fosta soție sau foști prieteni și colegi, ca timpul schimbă totuși oamenii ca pe vin, unii devin mai buni alții se strică sau se oțetesc. Am auzit scuze plate la telefon doar pentru a fi spuse, acuze scoase doar pentru a-și ascunde vina, am citit poeme cu îngeri văzuți de un bun și depărtat prieten. Am văzut că scobind un dovleac de Halloween tot copil rămâi, nu te transformi în satanist, am descoperit războiul tăcut dintre Est și Vest, am descoperit dintr-o singură propoziție spusă de copil ce înseamnă alienare, am redevenit voluntar într-o asociație ce luptă pentru o Românie europeană iar de 1 Decembrie am văzut cum pot încăpea 250 de români într-o braserie unde nu încap decât 80 de oameni și am cântat de a duduit strada Treceți Batalioane Române Carpații. Am văzut cum a picat un Guvern fiindcă au ieșit oameni în stradă fără să facă revoluție, au murit tineri pentru că "Corupția Ucide" și, la câteva sute de kilometri, la Paris, niște nebuni au ucis oameni doar pentru a semăna frică.
Am văzut demonii lui Dostoievski, am revăzut Imperiul lui Asimov, cel al lui Largo, și am coborât cu Teo și Tintin în adâncurile oceanului după comori...
Vulpea din Micul Prinț mi-a arătat că putem vedea cu inima pentru că esențialul rămâne ascuns ochilor și am plâns la un film pentru copii de ziua fetei mele.
Iarna a fost ca un mijloc de toamnă și am văzut cum din ceață deasă cădeau fulgi de nea mari cu forme scoase din desenele din cartea de fizică.
Am patinat pe gheață pentru prima dată și nu am căzut decât odată, ceea ce nu e rău.
Am fost colindat prin telefon și copiii și-au colindat bunicii și nașii prin Skype și Messenger.
Am schimbat denumirea blogului pentru că mi-am schimbat modul de a privi lumea și cred că lumea asta merită un cuvânt minunat.
Peste toate am rămas uniți și la fel de minunați.
Cine știe, poate anul acesta vom avea Unire (și personal, și național), dragoste să fie.
Așadar All we need is Love...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu