Treceți la conținutul principal

Cum te vezi în 10 ani?

Cum te vezi în 10 ani?
O întrebare ce pare o capcană într-un interviu de angajare, pentru indiferent ce post.

Când te uiți în oglindă, pe cine vezi? Când dai de greu, ce faci, renunți la visul tău? E o întrebare despre tine însuți,  care e misiunea ta, unde ești tu pe drumul spre îndeplinirea ei... Cât de mult ești dispus să fii în afara zonei de confort...
Ei bine, dacă vrei ceva nemaiavut trebuie să faci ceva nemaifăcut... Simți angoasa, simți cum îți bate inima-n piept, te ia cu amețeală de parcă ai fi într-un roller coaster în plină viteză, în plină coborâre. E tare dar e și înfricoșător... Și asta pentru că vrei să îți menții cursul către țelul tău...
Ce faci când ești singur când ești părăsit, când parcă totul se pune în fața ta să nu mai avansezi? Sări peste sau te pui jos?
10 ani nu sunt mulți. E o adiere de vânt ce trece de la ger la cald și apoi la ger de 10 ori.  Zilele trec repede, foarte repede și nu se adaugă nimic în față.
Avem senzația că suntem nemuritori și ne comportăm ca atare, apoi pe patul de moarte când numărăm minutele ne dăm seama de valoarea timpului și spunem cu lacrimi în ochi celor din jur să nu ne repete regretele... Doar că...  Nu te înțelege nimeni.
E ca și cu fumatul pentru fumători.
Pe pachet scrie mare ca fumatul ucide, ba pe unele sunt chiar poze explicite. Ce zice fumătorul? NU ȘI PE MINE!

10 ani... Cum te vezi în 10 ani?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intari. C

2015

Uau!  Anul trecut a fost un an, cum să scriu, surprinzător.  Cel mai important, dincolo de toate greutățile îndurate, de toate micile victorii și eșecuri a fost momentul în care mi-am revăzut copiii după 7 ani ascunși după egoismul maică-sii. Un moment plin de emoții, în care am plâns împreună, ne-am redescoperit, am zâmbit, ne-am strâns în brațe... A fost un an în care am văzut Clujul împreună cu familia și am regretat enorm că frații nu s-au văzut doar pentru că am fost "politic corect"... Am realizat că nu regret timpul pierdut ci doar că a fost petrecut cu persoanele nepotrivite precum fosta soție sau foști prieteni și colegi, ca timpul schimbă totuși oamenii ca pe vin, unii devin mai buni alții se strică sau se oțetesc. Am auzit scuze plate la telefon doar pentru a fi spuse, acuze scoase doar pentru a-și ascunde vina, am citit poeme cu îngeri văzuți de un bun și depărtat prieten. Am văzut că scobind un dovleac de Halloween tot copil rămâi, nu te transformi în

Referendumul

La sigur că nu aș fi scris ceva despre referendumul românesc pentru redefinirea familiei în Constituție dacă nu aș fi primit azi un telefon ce m-a facut să realizez adevărata profunzime a nebuniei ce a sfâșiat efectiv poporul român în perioada asta. Deja ideea de a face un referendum pentru a da legimitate unei legi care a trecut prin ambele camere ale Parlamentului, deja hotărâtă adicatelea, e dubioasă. Faci referendumul ca să vezi dacă oamenii sunt de acord să shimbe ce vrei tu și după aia vezi cum o faci. Dovada e primul referendum, ăla de cerea reducerea parlamentarilor de la 600 la 300. A trecut cu 50% și așa cum a trecut, bașca și o hotărâre a Curții Constituționale care dădea aviz favorabil acestei schimbări, așa a rămas la prăfuit în arhivele Parlamentului. Vă spun sincer că de referendum am auzit de acu' vreo săptămână când pe Twitter nush' care a dat un RT. M-a mâncat în cur să deschid Facebook. Nenee! Iak'așa am inteles eu cum s-a simțit Pandora când