Treceți la conținutul principal

Eterna si fascinanta Romanie... de dincolo de Prut

Ce nebunie a cuprins media romaneasca de pe un mal si celalalt de Prut... Povesti cu zmei oligarhi si frati de feti-frumosi cu imputernicire de la Marele Imparat de la Rasarit au pornit mare un val de proteste impotriva instituirii unui guvern pro-european (asa au declarat purtatorii de cuvant ai Marelui Zmeu oligarh). Unii vor alegeri anticipate pentru ca sondajele spun ca populatia imbatranita de atata emigrare vrea spre Rusia iar altii, sa mentina cursul european in care sa faca ce ii taie capul din tara. Problema tarii e ca trebuie, pentru prima data de la declararea Independentei de URSS, sa aleaga intre streang sau impuscare. 
Bani nu mai sunt, economia e la pamant, nimeni nu vrea sa investeasca intr-o tara unde si ca sa respiri iti trebuie "crisha"... 
A fost insa o alegere a poporului care a crezut prosteste, la fiecare alegeri, ca painea va fi iarasi ca inainte, cateva copeici... tinerii au strigat de fiecare data din clasele de scoala friguroase ca parintii lor se drogheaza cu vise sovietice, dar nu au fost auziti. Cu inima stransa, si-au luat bocceaua si au ales calea pribegiei spre Italia, Franta, Germania, Spania, Portugalia si si-au lasat parintii cu pupilele marite si salivand de placere in fata televizoarelor la eternele promisiuni electorale de cateva copeici painea daca isi vor da votul unuia sau altuia... Nu politicienii sunt de vina, ci oamenii, pentru ca de fiecare data zic DA, in loc sa spuna STOP! 

Nu ii mai acuz nici pe consilierii romani de berarie a caror unica strategie implementata in Republica Moldova a fost cum sa-si asigure un loc caldut, bine platit, masina si coloana oficiala si, dupa obositoarele vizite prin cluburile de noapte din Chisinau sau prin hrubele de la Cricova sa se intoarca rapid in Bucuresti, sa se poata lauda cu ce aventuri spumoase au avut "la rusi". 

 Avem ce am semanat... nimic. 

Nu propun nicio solutie, e la moda sa propui solutii politice... 

 Schimbarea incepe din interior, daca vreti ceva nemaiavut, trebuie sa faceti ceva nemaifacut...

Socot ca a sta lipit de twitter, facebook sau Google+ si a urmari fluxurile de informatii e o pierdere de timp, timp irecuperabil.

Eu nu mai scriu sau mai partajez informatii de aici... nu stiu daca e bine sau rau dar macar ma joc sau discut mai mult cu copiii sau citesc o carte...
Faceti cum credeti de cuviinta...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe