A Wonderful Word

Am eu baftă la amici , se vede. De data asta, înclin să îi dau dreptate... După întrebările standard ce îți mai fac copiii? Familia? Tu ce mai faci? a căror răspuns a fost, evident, Bine! omul m-a întrebat, evident, cum îmi merge cu "s aitu' ăla de cărți ". - Nu merge nimic... i-am răspuns. - Uite, m-am gândit io la discuția noastră și știi la ce-am ajuns? Nu m-a lăsat să spun nimic și a continuat: - Bă băiete, oamenii nu au nevoie de eroi, de cineva să-i schimbe, n-au nevoie, mă-nțelegi? - Până și Isus a fost pus pe cruce ( nu știam că poate aduce așa argumente "grele" ) ce te bagi tu să îi schimbi. Sfatul meu, vezi-ți de treaba ta, vezi-ți de familia ta, de copiii tăi, lasă-i în p*&a mea pe toți și vezi-ți de-ai tăi. Nu merită, înțelegi, NU MERITĂ. S-a uitat la ceas și a azvârlit: Hai, eu trebuie să ajung acasă că iar țipă nevastă-mea... Te-am salutat! Mi-a strâns degetele și mi-a dat una peste braț, prietenește, apoi

Am tot cautat o imagine puternica  cu Google Images  gen Cavaler insangerat, inger cazut, Icar... Dar nu am gasit nimic. Un cartof e cel mai nimerit, ca asta se paseaza de minunte, Cand e fierbinte. Ma intalnii de curand cu un amic, linistit si amabil de felul lui. Am profitat sa discutam de vreme, de viata, de copii... chestii generale. Apoi, simtind ca pot avea incredere in el, ma destainui: mestere, ma gandesc sa creez o platforma unde oricine caruia ii place cititul sa poata scrie impresiile despre cartea pe care tocmai a citit-o in asa fel incat cineva care nu citeste, sa vrea sa citeasca, de exemplu, unul din prietenii aia (ce imi place sa mai folosesc pronumele demonstrativ) pe care nu-i stii de pe feisbuc, nu stii cum de e in lista ta de prieteni, ala care il reposteaza pe Poptamas sau pe Trandafir, de care nu stii exact daca e fata sau baiat pentru ca are o poza de profil cu un copil prea mic sa fie feisbucar, dar'mite sa inchege niscaiva fraze. Ii spun,

Arizona Dream - un film in care ingerii mi-au facut cunostinta cu demonii, prieteni de-ai lor de demult, si mi-au zis razand in hohote ca nu exista alb si negru, ci doar o infinitate de nuante de gri. Am citit si re-citit poezia lui Albert,  Somebody call somebody . Imi tot umbla prin cotloanele mintii un gand materializat ulterior de Alberto... Cat suntem tineri, cat suntem copii, avem mii de vise, mii se asteptari de la viata, de la cei din jur, de la parinti, de la prieteni. Apoi cresti, si cu cat cresti, cu atat iti ajustezi visele... poate nu astronaut, poate arheolog, poate nu arheolog, poate un comerciant de succes, poate nu un comerciant, poate un secretar intr-o multinationala, poate nu un secretar, poate un simplu chelner... Cate mii de asteptari, mii de sperante aveam cand, mici fiind, jucam pe innoptate in fata blocului Flori, Fete Filme sau Baieti.  Si iata-ne mari, dintr-o data cu copii, cu copii din prima casatorie, iata-ne luand decizii care tin un echi