Am eu baftă la amici, se vede.
De data asta, înclin să îi dau dreptate...
După întrebările standard ce îți mai fac copiii? Familia? Tu ce mai faci? a căror răspuns a fost, evident, Bine! omul m-a întrebat, evident, cum îmi merge cu "saitu' ăla de cărți".
- Nu merge nimic... i-am răspuns.
- Uite, m-am gândit io la discuția noastră și știi la ce-am ajuns?
Nu m-a lăsat să spun nimic și a continuat:
- Bă băiete, oamenii nu au nevoie de eroi, de cineva să-i schimbe, n-au nevoie, mă-nțelegi?
- Până și Isus a fost pus pe cruce (nu știam că poate aduce așa argumente "grele") ce te bagi tu să îi schimbi. Sfatul meu, vezi-ți de treaba ta, vezi-ți de familia ta, de copiii tăi, lasă-i în p*&a mea pe toți și vezi-ți de-ai tăi. Nu merită, înțelegi, NU MERITĂ.
S-a uitat la ceas și a azvârlit:
Hai, eu trebuie să ajung acasă că iar țipă nevastă-mea... Te-am salutat!
Mi-a strâns degetele și mi-a dat una peste braț, prietenește, apoi a plecat grăbit.
Am rămas în mijlocul trotuarului, scărpinându-mă în cap...
Cinci minute...
Comentarii