Treceți la conținutul principal

Pe bune, dar tie ce-ti iese?

Am tot cautat o imagine puternica  cu Google Images
 gen
Cavaler insangerat,
inger cazut,
Icar...
Dar nu am gasit nimic.
Un cartof e cel mai nimerit,
ca asta se paseaza de minunte,
Cand e fierbinte.
Ma intalnii de curand cu un amic, linistit si amabil de felul lui. Am profitat sa discutam de vreme, de viata, de copii... chestii generale.

Apoi, simtind ca pot avea incredere in el, ma destainui: mestere, ma gandesc sa creez o platforma unde oricine caruia ii place cititul sa poata scrie impresiile despre cartea pe care tocmai a citit-o in asa fel incat cineva care nu citeste, sa vrea sa citeasca, de exemplu, unul din prietenii aia (ce imi place sa mai folosesc pronumele demonstrativ) pe care nu-i stii de pe feisbuc, nu stii cum de e in lista ta de prieteni, ala care il reposteaza pe Poptamas sau pe Trandafir, de care nu stii exact daca e fata sau baiat pentru ca are o poza de profil cu un copil prea mic sa fie feisbucar, dar'mite sa inchege niscaiva fraze.
Ii spun, am gasit si adresa si platforma si visual (mai trebuie sa mai lucrez la ea), tot ce trebuie sa pui mana pe tastatura si sa scrii cum crezi tu. Am trimis si invitatii la prieteni (mai pe spranceana) daca vor sa participe...
Omul se uita la mine un pic incruntat si ma intreaba: Dar tie ce-ti iese?
Am deschis de vreo doua ori gura fara sa scot niciun sunet... cam cum fac pestii in acvariu cand mananca mancaruri invizibile.
- Nu imi iese nimic! am raspuns eu cu voce slaba. E pentru toti... voluntariat, moka...
- Adica dupa ce cumperi un domeniu pe net, pui un sit pe picioare, zici ca gata, merge deja, zici ca nu iese nimic? PE BUNE ACUM, DAR TIE, TIE CE-TI IESE?
Am avut un moment de cumpana, moment in care m-am gandit: chiar, dar mie ce-mi iese? Pai ce sa-mi iasa, nimic, adica niciun ban. Am utilizat atata timp in care puteam  sa fac ceva profitabil, sa iasa banul, cum ar zice frate-miu, dar am făcut asta. Ma convingeam pe mine insumi ca actul de a citi o carte nu tine de realitate, ci de magic, de ascuns, de frumos, de aventuros, de palpitant... Ma gandeam la mii de variante de raspuns, mii de argumente in favoarea alegerii mele...
E interesant sa constientizezi cate mii de ganduri, de imagini, de realitati paralele care sa se potriveasca cu timpul de afara, cu fiziologia persoanei din fata ta, cu modul sau de a gandi - ma rog, cu modul dupa care crezi ca gandeste -  se pot forma in decursul a catorva secunde de la intrebare...
Am raspuns: Nu nu-mi iese niciun ban... ba chiar am cheltuit timp, bani si energie. E o dorinta de-a mea mai veche de a schimba lumea... macar un pic. M-am simtit umilit, invins, stors... vedeam pietrele de caldaram si imi simteam mainile lungi si grele... M-a apasat cu mana lui mare si muschiuloasa pe umar: De ce nu folosesti capul ala sa faci ceva calumea? Ceva din care sa scoti ceva bani, sa poti sa cumperi o bicicleta lu' copilu' tau (hmmm... o bicicleta... cum naiba??? ) Mai lasa cartile, ca nu foloseste la nimica... si ca sa infiga sabia pana la plasele, uite-te si tu, la ce ti-a folosit facultatea? Pe bune...Cred ca asa simte bietul ostean ce se trezeste cu ditai sabia infipta in piept si se uita uimit in ochii adversarului care, pentru a-ti arata in ultimile-ti clipe ale vietii cine e stapanul, roteste in tine manerul si o trage apoi, plecand mai departe.

Pe bune...

Am terminat conversatia cu nu mai tin minte ce fraze protocolar-amicale, genul ala de fraze pe care le arunci repede si cu zambetul pe buze  ca o sepie ce-si varsa lichidul intunecat in fata unei primejdii directe si da tare din tentacule sa scape... Avusei asa prieten si directa analogie mi-a provocat repulsie...

Scriind aste randuri mi-am dat seama ca amici d'astia, imi imaginez eu ca ar trebui sa aiba fiecare dintre noi... unii dintre noi...

Morala?

Merita oare? Se merita?

Voi ce ziceti?






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

...в тумане

Nu mai inteleg nimic...
Mi se pare totul in ceata, o ceata brumarie de dimineata de octombrie ce ma invaluie strecurandu-se prin textura hainelor pana in maduva oaselor.

Ma simt ca in casa tigancilor lui Eliade... nu vad nimic clar, nu sunt decat sunete, imagini, umbre si chicoteli infundate.  Sau mai degraba ca ariciul in ceata din animatia lui Norstein...


De toamna

A venit toamna. Frunzele galbene sau uscate cad si se sfarama sub pasii grabiti ai trecatorilor.
E frig.  Nu e frigul de iarna ci cel de toamna, uneori racoros alteori usurel aspru dar.... ei pe dracu'. Ce ma doare pe mine ca a venit toamna. Asa cum au venit si celelalte dinaintea ei, asa a venit si asta.
Am otita. Ma dor urechile si nu aud nimic, de parca am dopuri in urechi.
E o senzatie bizara. Un amestec de satisfactie si neplacere... mai curand satisfactie ca dintr-o data sonorul e dat la minim si nu auzi, din tot vacarmul zilnic, doar respiratia ta si ce vorbesti.
Am dormit asa si am avut o zi plina in care nu am auzit dintr-o data copiii  care alergau prin casa si se certau pe vreo jucarie, claxoane inexistente in intersectie de parca au dat lege sa nu se foloseasca sau apostrofari telefonice ale fetelor mai mari de dincolo de doua mii de kilometri  in care imi cereau prezenta doar ca sa le cumpar cadouri de zile de nastere, ori apostrofari ale sotiei care prefera sa ma cr…

L-am vazut pe Dumnezeu

L-am văzut și eu.
Ieșea din biserică: rotofei, cu barbă rotundă și albă, cu ochelari pe ochi și zâmbind. Îl mai văzusem și mai demult, la Paris, (am auzit că a fost vazut și prin București) dar acolo nu zâmbea, avea voce puternică și privire sfredelitoare, ca mai apoi să apară la nuntă cu acordeon și voce aspră ce îndemna la apararea gliei. Vorbea rusește cu voce caldă, melodioasă, ca de pe vremea Țarului. Vorbea cu duh, ușor amuzat, ca omul care a fost tare încercat de viață și a ajuns la concluzia ca viața e frumoasă. A vorbit cu toți. Chiar și cu mine. Continua să vorbească rusește și eu continuam să îl înțeleg.
După aceea L-am tot văzut... vindea înghețată, deghizat în patron de gelaterie, conducea copilul de 8 ani la școală în fiecare dimineață deghizat în tată sau zâmbea copiilor de 4-5 ani deghizat în educatoare de școală și chiar într-o seară când punea cărți vechi în biblioteca din parc.
Sunt sigur ca și tu L-ai văzut cândva, undeva, stând singur pe vreo bancă din Cluj, numa…