Treceți la conținutul principal

De Paste...

Iata ca vine si Sfanta sarbatoare de Paste.
Vazduhul se umple de rugaciunile celor ce postesc in cele 40 de zile. Oamenii sunt mai smeriti, mai buni, mai infranati in a se dedulci din cele lumesti.
Vorbesc frumos, cu cuvinte alese si c-un Doamne-ajuta la fiecare sfarsit de propozitie.
Vine si Saptamana Patimilor in care smerenia e maxima, postul mai dur si gandul la cozonaci, sarmale si drob mai aprig si mai greu de infranat. Nu are rost sa mai spun de curatenia de primavara ce incepe in fiecare gospodarie.
Pastele e un fel de Craciun, doar ca are loc primavara.
Iarasi oamenii sunt, pentru o luna, smeriti, darnici, buni si iertatori.

Dar, intrebarea ramane... De ce nu e asa tot anul? Zi de zi, sau odata pe saptamana, hai, macar odata pe luna?
Apoi apare nebunia "traditiilor stramosesti"... Dintr-o data ne loveste strabunismul, ortodoxismul, traditonalismul.
Discutii despre cum se sarbatoreste la tara, ce faceau bunicii nostri de Pasti, ce puneau pe masa. Pentru diaspora incepe chinul... cauta materia prima pentru drob, vorbeste cu parintii, bunicii din Romania sa trimita tuica/palinca/horinca (produse romanesti imposibil de gasit in magazinele de prin strainataturi) sau tocmeste oameni pentru cozonaci si prajituri, pentru placinte si drob...
Toti alearga ca furnicile pe la macelariile orientale (singurele care mai vand materia prima pentru drob), se suna unul pe altul de parca ar face o maare masa la care vor veni toti.

Vine si Sarbatoarea. Cosuri pline cu cozonac, drob, oua colorate si incondeiate de copii, sticle de vin desfacute pentru sfintit sunt puse unul langa altul in speranta ca agheazma va binecuvanta si putinul lor. E o asteptare in toata slujba, oamenii isi fac selfie pe treptele bisericii si isi trimit Hristos a Inviat pe Facebook Messrenger sau pe Whatsapp celor din Romania care au trimis deja selfiurile lor si urarile lor de Hristos a inviat de o ora deja...
O foiala, o tensiune... cand iese popa sa dea cu agheazma peste cosuri sa pot pleca acasa?
Tinerii stau in grupulete cu lumanarile aprinse si soptesc zambind... cei in varsta stau si privesc preotul si incanteaza alaturi de cor Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte... cei de 40 50 stau si isi schimba grautatea de pe un picior pe celalalt cu un ochi la copii si cu unul la cos...
Mai are mult preotul sa tina slujba?

Iata ca fosnetul se propaga intre enoriasi... preotul va binecuvanta cosurile.

Oameni se retrag spre iesire, spre zona in care sunt cosurile cu lumanarile neaprinse. Trebuie sa aprind lumanarea, nu se poate.
Preotul apare in multimea exterioara, barbos, rotofei, jovial ca un Dumnezeu iesit din amintiri din copilarie. Binecuvanteaza zecile de cosuri cu bunatati, o chintesenta a bucatariei ortodoxe. Oamenii se lasa stropiti de ageazma rece cu miros de busuioc si raspund voios Dumnezeului dintre ei Adevarat a inviat!
Dumnezeu isi impinge jovial cadelnita  si Lumina spre biserica lasand enoriasii sa se impinga in semintuneric printre cosuri ca niste acrobati.
S-au stins luminile, sufletele se preling spre autoturisme, spre stradute pentru a aduce Harul, palpairea lumanarii aprinse din lumanarile parintelui.

Pastele a inceput. Acasa se ciocnesc primele oua, primele pahare de vin pentru a vesti Pastele. Selfie si alti Hristosi au inviat trimisi pe mess sau pe whatsapp.

Adevarat a inviat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim.



Apoi... Apoi? 
Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe).
Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața.
Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși.

Cum să descrii soarele moale printre crengile copacilor de pe…

Referendumul

La sigur că nu aș fi scris ceva despre referendumul românesc pentru redefinirea familiei în Constituție dacă nu aș fi primit azi un telefon ce m-a facut să realizez adevărata profunzime a nebuniei ce a sfâșiat efectiv poporul român în perioada asta.
Deja ideea de a face un referendum pentru a da legimitate unei legi care a trecut prin ambele camere ale Parlamentului, deja hotărâtă adicatelea, e dubioasă. Faci referendumul ca să vezi dacă oamenii sunt de acord să shimbe ce vrei tu și după aia vezi cum o faci. Dovada e primul referendum, ăla de cerea reducerea parlamentarilor de la 600 la 300. A trecut cu 50% și așa cum a trecut, bașca și o hotărâre a Curții Constituționale care dădea aviz favorabil acestei schimbări, așa a rămas la prăfuit în arhivele Parlamentului. Vă spun sincer că de referendum am auzit de acu' vreo săptămână când pe Twitter nush' care a dat un RT. M-a mâncat în cur să deschid Facebook. Nenee! Iak'așa am inteles eu cum s-a simțit Pandora când a deschis c…

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook (pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine.
A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul. 
Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si?
Cum, mah, si? Gata! Toata lumea iese in Piata... Iese cu suspendare, ra…