Vazduhul se umple de rugaciunile celor ce postesc in cele 40 de zile. Oamenii sunt mai smeriti, mai buni, mai infranati in a se dedulci din cele lumesti.
Vorbesc frumos, cu cuvinte alese si c-un Doamne-ajuta la fiecare sfarsit de propozitie.
Vine si Saptamana Patimilor in care smerenia e maxima, postul mai dur si gandul la cozonaci, sarmale si drob mai aprig si mai greu de infranat. Nu are rost sa mai spun de curatenia de primavara ce incepe in fiecare gospodarie.
Pastele e un fel de Craciun, doar ca are loc primavara.
Iarasi oamenii sunt, pentru o luna, smeriti, darnici, buni si iertatori.
Dar, intrebarea ramane... De ce nu e asa tot anul? Zi de zi, sau odata pe saptamana, hai, macar odata pe luna?
Apoi apare nebunia "traditiilor stramosesti"... Dintr-o data ne loveste strabunismul, ortodoxismul, traditonalismul.
Discutii despre cum se sarbatoreste la tara, ce faceau bunicii nostri de Pasti, ce puneau pe masa. Pentru diaspora incepe chinul... cauta materia prima pentru drob, vorbeste cu parintii, bunicii din Romania sa trimita tuica/palinca/horinca (produse romanesti imposibil de gasit in magazinele de prin strainataturi) sau tocmeste oameni pentru cozonaci si prajituri, pentru placinte si drob...
Toti alearga ca furnicile pe la macelariile orientale (singurele care mai vand materia prima pentru drob), se suna unul pe altul de parca ar face o maare masa la care vor veni toti.
Vine si Sarbatoarea. Cosuri pline cu cozonac, drob, oua colorate si incondeiate de copii, sticle de vin desfacute pentru sfintit sunt puse unul langa altul in speranta ca agheazma va binecuvanta si putinul lor. E o asteptare in toata slujba, oamenii isi fac selfie pe treptele bisericii si isi trimit Hristos a Inviat pe Facebook Messrenger sau pe Whatsapp celor din Romania care au trimis deja selfiurile lor si urarile lor de Hristos a inviat de o ora deja...
O foiala, o tensiune... cand iese popa sa dea cu agheazma peste cosuri sa pot pleca acasa?
Tinerii stau in grupulete cu lumanarile aprinse si soptesc zambind... cei in varsta stau si privesc preotul si incanteaza alaturi de cor Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte... cei de 40 50 stau si isi schimba grautatea de pe un picior pe celalalt cu un ochi la copii si cu unul la cos...
Mai are mult preotul sa tina slujba?
Iata ca fosnetul se propaga intre enoriasi... preotul va binecuvanta cosurile.
Oameni se retrag spre iesire, spre zona in care sunt cosurile cu lumanarile neaprinse. Trebuie sa aprind lumanarea, nu se poate.
Preotul apare in multimea exterioara, barbos, rotofei, jovial ca un Dumnezeu iesit din amintiri din copilarie. Binecuvanteaza zecile de cosuri cu bunatati, o chintesenta a bucatariei ortodoxe. Oamenii se lasa stropiti de ageazma rece cu miros de busuioc si raspund voios Dumnezeului dintre ei Adevarat a inviat!
Dumnezeu isi impinge jovial cadelnita si Lumina spre biserica lasand enoriasii sa se impinga in semintuneric printre cosuri ca niste acrobati.
S-au stins luminile, sufletele se preling spre autoturisme, spre stradute pentru a aduce Harul, palpairea lumanarii aprinse din lumanarile parintelui.
Pastele a inceput. Acasa se ciocnesc primele oua, primele pahare de vin pentru a vesti Pastele. Selfie si alti Hristosi au inviat trimisi pe mess sau pe whatsapp.
Adevarat a inviat!
Comentarii