Treceți la conținutul principal

De Paste...

Iata ca vine si Sfanta sarbatoare de Paste.
Vazduhul se umple de rugaciunile celor ce postesc in cele 40 de zile. Oamenii sunt mai smeriti, mai buni, mai infranati in a se dedulci din cele lumesti.
Vorbesc frumos, cu cuvinte alese si c-un Doamne-ajuta la fiecare sfarsit de propozitie.
Vine si Saptamana Patimilor in care smerenia e maxima, postul mai dur si gandul la cozonaci, sarmale si drob mai aprig si mai greu de infranat. Nu are rost sa mai spun de curatenia de primavara ce incepe in fiecare gospodarie.
Pastele e un fel de Craciun, doar ca are loc primavara.
Iarasi oamenii sunt, pentru o luna, smeriti, darnici, buni si iertatori.

Dar, intrebarea ramane... De ce nu e asa tot anul? Zi de zi, sau odata pe saptamana, hai, macar odata pe luna?
Apoi apare nebunia "traditiilor stramosesti"... Dintr-o data ne loveste strabunismul, ortodoxismul, traditonalismul.
Discutii despre cum se sarbatoreste la tara, ce faceau bunicii nostri de Pasti, ce puneau pe masa. Pentru diaspora incepe chinul... cauta materia prima pentru drob, vorbeste cu parintii, bunicii din Romania sa trimita tuica/palinca/horinca (produse romanesti imposibil de gasit in magazinele de prin strainataturi) sau tocmeste oameni pentru cozonaci si prajituri, pentru placinte si drob...
Toti alearga ca furnicile pe la macelariile orientale (singurele care mai vand materia prima pentru drob), se suna unul pe altul de parca ar face o maare masa la care vor veni toti.

Vine si Sarbatoarea. Cosuri pline cu cozonac, drob, oua colorate si incondeiate de copii, sticle de vin desfacute pentru sfintit sunt puse unul langa altul in speranta ca agheazma va binecuvanta si putinul lor. E o asteptare in toata slujba, oamenii isi fac selfie pe treptele bisericii si isi trimit Hristos a Inviat pe Facebook Messrenger sau pe Whatsapp celor din Romania care au trimis deja selfiurile lor si urarile lor de Hristos a inviat de o ora deja...
O foiala, o tensiune... cand iese popa sa dea cu agheazma peste cosuri sa pot pleca acasa?
Tinerii stau in grupulete cu lumanarile aprinse si soptesc zambind... cei in varsta stau si privesc preotul si incanteaza alaturi de cor Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte... cei de 40 50 stau si isi schimba grautatea de pe un picior pe celalalt cu un ochi la copii si cu unul la cos...
Mai are mult preotul sa tina slujba?

Iata ca fosnetul se propaga intre enoriasi... preotul va binecuvanta cosurile.

Oameni se retrag spre iesire, spre zona in care sunt cosurile cu lumanarile neaprinse. Trebuie sa aprind lumanarea, nu se poate.
Preotul apare in multimea exterioara, barbos, rotofei, jovial ca un Dumnezeu iesit din amintiri din copilarie. Binecuvanteaza zecile de cosuri cu bunatati, o chintesenta a bucatariei ortodoxe. Oamenii se lasa stropiti de ageazma rece cu miros de busuioc si raspund voios Dumnezeului dintre ei Adevarat a inviat!
Dumnezeu isi impinge jovial cadelnita  si Lumina spre biserica lasand enoriasii sa se impinga in semintuneric printre cosuri ca niste acrobati.
S-au stins luminile, sufletele se preling spre autoturisme, spre stradute pentru a aduce Harul, palpairea lumanarii aprinse din lumanarile parintelui.

Pastele a inceput. Acasa se ciocnesc primele oua, primele pahare de vin pentru a vesti Pastele. Selfie si alti Hristosi au inviat trimisi pe mess sau pe whatsapp.

Adevarat a inviat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven...

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii...