Treceți la conținutul principal

Vivant professores


Ieri am avut o discutie interesanta cu fiica mai mare. 

Adolescenta la inceput de adolescenta, cu  valtoarea-i specifica de a fi contra tot ceea ce propun ca parinte, i-am propus, pentru a nu stiu cata oara, sa-si faca liceul in afara tarii pentru ca...

Si de-aici se-ncepe:
Aaa, vrei sa zici ca-n Romania profesorii sunt prosti, ca nu au habar sa predea? Nu-mi trebuie mie liceu in strainataturi...

Intelesei.



Insa adevarul e un pic diferit, din pacate, pentru acesti oameni fauritori de viitor din Romania.
Profesorul roman e in primul rand un luptator, si inca unul de gherila urbana, in sensul bun al cuvantului pentru ca trebuie, de cele mai multe ori, sa ramana integru, sa ramana drept intr-o clasa aglomerata in care puberi sau pre-puberi cu tot felul de tampenii invatate pe Facebook vin sa il incerce. Mai mult decat atat, profesorul roman gaseste mijloacele sa tina copiii in clasa, sa le ridice privirea din telefon si sa ii faca sa viseze intr-o lume unde proprii "prieteni" si "parinti" le pun in spate povara maturitatii de cum ajung acasa. E descurcaret. Cu manuale de acum 20 -25 de ani (cele noi sunt scumpe si scolile nu prea isi permit achizitionarea lor) redacteaza programa scolara dupa cum o traseaza politrucii ministeriali intre doua cafele si doua glume deocheate. La cata hartogaraie au de completat, ar putea la fel de bine sa fie functionari sau chiar project manageri in careva multi-nationala: formulare catre conducerea scolii, catre, inspectorat, catre minister, redactat desfasuratorul lectiei, evaluari, examene...
E persoana ca ia de acasa si duce la scoala. Sa luam exemplu profesorul de istorie (la fel de bine ar fi cel de matematica, romana, engleza, geografie...) sa faca copiii sa vada cetatea Chiliei, omul nostru isi petrece week-endul acasa mesterind un castel din carton, cu ziduri de aparare, cu poduri mobile si turnuri mai ceva ca-n Fratia Inelului sau Urzeala Tronurilor. Trag copiii de ea/el sa iasa la joaca, sa vada parcul dar, cu rabdarea-i de otel sta atent si picteaza ferestre mici, barne de lemn si steaguri, ba ii mai si pune pe-ai sai copii sa il/o ajute. Deseneaza harti, sau, unde nu poate, scoate bani din atat de incercatu-i salariu sa imprime harti mari (ca scoala nu are buget pentru harti noi) fete de domnitori si doamne demult apuse pentru ca micutii sau marii sa caste gura cand aud ca Stefan dadea din cand in cand raite de jaf prin Tara Romaneasca domnita de-al sau var Vlad Tepes chiar daca ultimul il ajutase sa devina domn al Moldovei.
E psiholog. Cum psihologul scolii e de fapt psiholog pe mai multe scoli (un alt luptator) la el vin copiii sa i se destanuie, sau, daca e cazul sa puna intrebari mestesugite menite sa ii scoata din carapacea responsabilitatilor aruncate pe umerii lor mici de adultii ce-i inconjoara.
Profesorul roman e cel care, indiferent de ce traznai lipsite de viziune elaboreaza ministerul cu buget anual cat cel al Helwett Packard (HP) filiala Cluj, pastreaza Nordul. Poate fi, deci, un navigator destoinic.

Un navigator de suflete.

Insa, din pacate, nu e un facator de minuni.

Profesorul e un simplu om, cu propria sa viata, propriile nevoi, nelinisti, stresuri, e parinte poate. Si el se gandeste ca nu poate pleca in excursie pentru ca nu isi permite, sau copilul sau nu poate pleca in excursie, nu poate sa-si cumpere haine noi, ca deh, lectia despre Voievodatul Moldovei i se pare importanta si harta Principatelor Romane Medievale e rupta ca un pergament vechi si nu poate sa o mai scoata, ea insasi a devenit istorie...

Asa cum un sculptor, indiferent de cat de talentat e, dar nu are unelte bune, sau nu le are deloc, va scoate putine opere de arta, sau chiar deloc, si un profesor, indiferent cat de talentat e, dar nu are material didactic bun, sau deloc, va scoate elevi buni putini, sau deloc.

Vreau sa vad profesorii din Romania cu salarii decente, cu material didactic nou, cu  echipamente noi, lectii imprimate, jocuri si carti in fiecare clasa, vreau sa plece in excursii de invatare in tara, copilul sa vada Chilia cu ochii lui, sa aiba ore de inot saptamanale, manuale noi. Vreau bugetul Educatiei sa fie cat cel echivalentului sau din Luxemburg. Clase noi, scoli noi, copii putini in fiecare clasa sa poata profesorul sa le acorde atentia cuvenita... dar mai ales vreau ca oamenii sa inteleaga ca profesorul e om, ca ei. 


Dupa cum vad insa, profesorul roman va ramane un luptator, nu un dascal.



Vivat academia,
vivant professores!
vivat membrum quodlibet,
vivant membra quaelibet,
semper sint in flore!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...