A Wonderful Word

La sigur că nu aș fi scris ceva despre referendumul românesc pentru redefinirea familiei în Constituție dacă nu aș fi primit azi un telefon ce m-a facut să realizez adevărata profunzime a nebuniei ce a sfâșiat efectiv poporul român în perioada asta. Deja ideea de a face un referendum pentru a da legimitate unei legi care a trecut prin ambele camere ale Parlamentului, deja hotărâtă adicatelea, e dubioasă. Faci referendumul ca să vezi dacă oamenii sunt de acord să shimbe ce vrei tu și după aia vezi cum o faci. Dovada e primul referendum, ăla de cerea reducerea parlamentarilor de la 600 la 300. A trecut cu 50% și așa cum a trecut, bașca și o hotărâre a Curții Constituționale care dădea aviz favorabil acestei schimbări, așa a rămas la prăfuit în arhivele Parlamentului. Vă spun sincer că de referendum am auzit de acu' vreo săptămână când pe Twitter nush' care a dat un RT. M-a mâncat în cur să deschid Facebook. Nenee! Iak'așa am inteles eu cum s-a simțit Pandora când

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata lumea iese in

L-am văzut și eu. Ieșea din biserică: rotofei, cu barbă rotundă și albă, cu ochelari pe nas și zâmbind. Îl mai văzusem și mai demult, la Paris, (am auzit că a fost vazut și prin București ) dar acolo nu zâmbea, avea voce puternică și privire sfredelitoare, ca mai apoi să apară la nuntă cu acordeon și voce aspră ce îndemna la apararea gliei. Vorbea rusește cu voce caldă, melodioasă, ca de pe vremea Țarului. Vorbea cu duh, ușor amuzat, ca omul care a fost tare încercat de viață și a ajuns la concluzia ca viața e frumoasă. A vorbit cu toți. Chiar și cu mine. Continua să vorbească rusește și eu continuam să îl înțeleg. După aceea L-am tot văzut... vindea înghețată, deghizat în patron de gelaterie, conducea copilul de 8 ani la școală în fiecare dimineață deghizat în tată sau zâmbea copiilor de 4-5 ani deghizat în educatoare de școală și chiar într-o seară când punea cărți vechi în biblioteca din parc. Sunt sigur ca și tu L-ai văzut cândva, undeva, stând singur pe vreo ban

Suna ca o reclama la detergentii Amway. Stiti si voi ca sigur ati fost la vreo intalnire de informare . Am lucrat si pe iMac si pe Windows (toate versiunile de la 1.01 pana la 10). Am mai avut experiente cu linuxuri inca de acum 12 ani dar mi se pareau greu de instalat, o gramada de chestii trebuia sa le cauti pe forumuri si presupunea sa folosesti si terminalul, un fel de cmd.exe din Windows. De fiecare data ma intorceam la Windows XP, ca deh, jocurile nu se incarca pe orice platforma. De curand am avut pe mana un iMac, elegant, responsiv. As fi putut sa spun ca era si rapid dar cred ca ar fi la fel de rapid ca un PC pe Windows 10... sau 7.  In fine, aplicatiile se deschid mai repede dar aplicatiile caraie la fel pe ambele platforme. Am hotarat sa dau inca o sansa linuxului mai ales ca computerul nevesti-mii a crapat, harddiskul a refuzat intr-o buna zi sa mai mearga. Am cumparat un SSD mai acatarii dar nu asa de ultra super mega performant si nici ultra super mega incapator ca P