Treceți la conținutul principal

L-am vazut pe Dumnezeu

L-am văzut și eu.


Ieșea din biserică: rotofei, cu barbă rotundă și albă, cu ochelari pe nas și zâmbind. Îl mai văzusem și mai demult, la Paris, (am auzit că a fost vazut și prin București) dar acolo nu zâmbea, avea voce puternică și privire sfredelitoare, ca mai apoi să apară la nuntă cu acordeon și voce aspră ce îndemna la apararea gliei.
Vorbea rusește cu voce caldă, melodioasă, ca de pe vremea Țarului. Vorbea cu duh, ușor amuzat, ca omul care a fost tare încercat de viață și a ajuns la concluzia ca viața e frumoasă.
A vorbit cu toți. Chiar și cu mine. Continua să vorbească rusește și eu continuam să îl înțeleg.

După aceea L-am tot văzut... vindea înghețată, deghizat în patron de gelaterie, conducea copilul de 8 ani la școală în fiecare dimineață deghizat în tată sau zâmbea copiilor de 4-5 ani deghizat în educatoare de școală și chiar într-o seară când punea cărți vechi în biblioteca din parc.

Sunt sigur ca și tu L-ai văzut cândva, undeva, stând singur pe vreo bancă din Cluj, numarând stele pe acoperiș noaptea la țară sau chemându-te la masă în curte, la lumina becului înconjurat de gâze. Sau poate nu...

Ce-i al Cezarului: https://pixabay.com/p-2695569/?no_redirect

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim.



Apoi... Apoi? 
Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe).
Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața.
Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși.

Cum să descrii soarele moale printre crengile copacilor de pe…

Referendumul

La sigur că nu aș fi scris ceva despre referendumul românesc pentru redefinirea familiei în Constituție dacă nu aș fi primit azi un telefon ce m-a facut să realizez adevărata profunzime a nebuniei ce a sfâșiat efectiv poporul român în perioada asta.
Deja ideea de a face un referendum pentru a da legimitate unei legi care a trecut prin ambele camere ale Parlamentului, deja hotărâtă adicatelea, e dubioasă. Faci referendumul ca să vezi dacă oamenii sunt de acord să shimbe ce vrei tu și după aia vezi cum o faci. Dovada e primul referendum, ăla de cerea reducerea parlamentarilor de la 600 la 300. A trecut cu 50% și așa cum a trecut, bașca și o hotărâre a Curții Constituționale care dădea aviz favorabil acestei schimbări, așa a rămas la prăfuit în arhivele Parlamentului. Vă spun sincer că de referendum am auzit de acu' vreo săptămână când pe Twitter nush' care a dat un RT. M-a mâncat în cur să deschid Facebook. Nenee! Iak'așa am inteles eu cum s-a simțit Pandora când a deschis c…

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook (pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine.
A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul. 
Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si?
Cum, mah, si? Gata! Toata lumea iese in Piata... Iese cu suspendare, ra…