Treceți la conținutul principal

Am lucrat

Am lucrat azi dimineata desi eram transformat de somn. Am fost ca de obicei zambitor si primitor. Am avut putini clienti si aceea turisti. Au lasat bacsis desi stiau ca serviciul serveurilor este 15% din nota de plata. - Cei care redacteaza cartile de prezentare ale Parisului nu uita sa mentioneze acest aspect fie ca e in engleza, italiana, spaniola, germana sau mai stiu eu ce alta limba. - A inceput de la o vreme sa ma deranjeze faptul ca imi partajez bacsisul cu celalalt desi eu fac bacsisul vorbind cu clientii in engleza/franceza/italiana/rusa zambindu-le ras tot timpul, imbracat cu camasa alba, impecabil calcata si pantaloni pusi la linie cu pantofi tot timpul lucitori si deschizandu-le curtenitor aproape meniul si oferindu-le promisiunea unei seri perfecte.
Sunt poate rau si stiu ca nici eu nu sunt perfect dar cand vad ca un tip cu camasa neglijent scoasa din pantalonul de blug gri neras de nu stiu cate zile si cu pantofi sport a calor culoare e in general prin amestecul celorlalte culori un gri inchis care se bucura ca nush care client imi lasa pe masa un bacsis de 8€ sau 15 cum a fost acum cateva ori pentru ca stie ca la sfarsitul programului va primi jumatate din ceea ce obtinem.
Poate as fi fost mai ingaduitor sau poate as fi continuat sa o fac fara sa imi pun intrebari daca nu ar fi continuat sa intarzie fix cat eu fac curat si sa fiu nevoit sa fac si partea lui pentru ca incepe serviciul si sala trebuie sa fie brici. Altfel nu vin clienti, nu vin clienti nu e bacsis.
Intotdeauna intarzie si asta ma calca pe nervi, dar faza e ca nu e vorba de intarziat tot timpul dar sa o faca mai elegant si sa munceasca fara sa ma intrebe pe mine ce e facut si ce ar trebui.
Si eu intarzii de la o vreme dar cand vin trag tare sa fie in orar si inca cand trag pentru doi reusesc sa ajung la linie cu totul in regula.
Se pare ca intr-o lume de lupi e indicat sa fii tot lup. E o constatare ce ma doare... dar trebuie sa fii si om ca altfel... zambesc dar imi ascut dintii.

Vorba unui prieten... Cred in Dumnezeu dar imi tin armele aproape.

De altfel nu vreau sa lucrez toata viata in restaurante. Nu imi permit sa ii jignesc pe toti cei care m-au invatat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dorin Chirtoaca Presedintele Romaniei!

Dorin Chirtoaca Presedintele Romaniei! Pare amuzant, dar ar putea fi foarte, foarte serios. Am urmarit cu sufletul la gura scrutinul de la 29 iulie alaturi de prietenii mei, romani de pe partea cealalta de Prut, dupa ce bineinteles au si votat. Gandul mi-a zburat fara sa vreau spre apropiatele alegeri prezidentiale din Romania, spre circul si plictisul care domneste in politicul si socialul romanesc. Mi-am adus aminte de vesnica balacareala intre PD-L si PSD, scandalurile de coruptie ce zguduie "incoruptibilul" PD-L al lui Boc sustinut din umbra de Basescu, de obositul PSD cu marii corupti ce se dau Feti-Frumosi ca Miron Mitrea sau Adrian Nastase al carui presedinte e stersul Geoana. Si daca nu e circ intre PD-L si PSD atunci e neaparat circ in PNL-ul lui Crin Antonescu sau al lui Tariceanu. Nu e de mirare ca romanul e obosit deja de politica, pentru ca politica romaneasca nu mai are vigoare, democratia in Romania e fara vlaga, nu are un vector. De ce ne mira cand revistele a...

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...

Am instalat Linux si nu regret

Suna ca o reclama la detergentii Amway. Stiti si voi ca sigur ati fost la vreo intalnire de informare . Am lucrat si pe iMac si pe Windows (toate versiunile de la 1.01 pana la 10). Am mai avut experiente cu linuxuri inca de acum 12 ani dar mi se pareau greu de instalat, o gramada de chestii trebuia sa le cauti pe forumuri si presupunea sa folosesti si terminalul, un fel de cmd.exe din Windows. De fiecare data ma intorceam la Windows XP, ca deh, jocurile nu se incarca pe orice platforma. De curand am avut pe mana un iMac, elegant, responsiv. As fi putut sa spun ca era si rapid dar cred ca ar fi la fel de rapid ca un PC pe Windows 10... sau 7.  In fine, aplicatiile se deschid mai repede dar aplicatiile caraie la fel pe ambele platforme. Am hotarat sa dau inca o sansa linuxului mai ales ca computerul nevesti-mii a crapat, harddiskul a refuzat intr-o buna zi sa mai mearga. Am cumparat un SSD mai acatarii dar nu asa de ultra super mega performant si nici ultra super mega incapator ...