Vreau sa scriu. Sunt momente in viata cand simti ca vrei sa iei un stilou si sa scrii. Cateodata imi trec franturi de roman in minte, viata altcuiva care vrea sa iasa la iveala, ca cerneala-spion care apare la caldura din coala alba. Sunt momente in care prin minte imi trec gandurile altcuiva, in mine simt dorintele altcuiva si altcineva se gandeste la altceva. In mine sunt oameni pe care nu ii cunosc, suflete care se zbat sa fie auzite, taceri ce asteapta sa fie strigate si intunerice ce asteapta sa fie luminate. Nu sunt bolnav, si nici nu aud voci sau vad oameni, dar simt fraze ce vor sa fie asternute. Simt puncte ce trebuiesc puse si virgule ce trebuiesc continuate.
Nu le simt tot timpul... Vin din cand in cand ca valuri dunarene, cand slab ca abia le pot simti, cand violent ca simt ca ma ineaca.
Dar aceasta, dragi prieteni, intr-un alt episod... Totul la timpul lui, nu?
Pana atunci, va mai delectez cu o piesa care imi place foarte mult, tot franceza, a unui armean indragostit de Franta, Charles Aznavour.
Bonne nuit mes amis et à la prochaine.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu