Treceți la conținutul principal

Romania dupa 20 de ani


Azi ca nu am avut decat sa stau la computer am facut un tur de forta a tuturor evenimentelor din Romania zilelor noastre.

Am citit ziarele, am privit video... Dupa 20 de ani, avem dara un presedinte care se lupta cu marii corupti, un Gigi care se da evlavios dar injura de rupe gura targului, o gramada de pitzipoance pe rol de VIPuri. Avem o presa care se lupta cu ce au mai facut vedetele, in schimb, atat de prezenta in anii '95 presa de investigatie aproape a murit in 2009. Gardianul ce mai misca, Realitatea ce mai arata cate ceva. In rest, manele, Irinel, Monica, Andresan, Gigi...
Surpriza ultimilor doua saptamani o constituie Basarabia. A fost nevoie sa iasa oameni in strada, sa fie batuti tineri, sa fie expulzati jurnalisti sau chiar batuti bine ca presa romaneasca sa iasa din somnul manelistico-mioritic. Dar nu a fost sa fie. De cum revoltele de peste Prut au luat sfarsit ai nostri bravi jurnalisti s-au intors smeriti, in genunchi, cu lacrimi de iertare in ochi catre vedetele locale si fitzele lor. Am avut iarasi in prim plan un Gigi incarcerat dar credincios, un pornostar Laura Andresan ce si-a scos album, fostul sot al Raduleascai care e combinat cu Anna Lesko dupa ce Raduleasca s-a combinat cu mai tanarul si focosul realizator de la Antena 1 Dani Otil dar care se declara mama apriga in timpul procesului de reincredintare a copilului.
Manele si tatze goale cat cuprinde in Libertatea...
Evenimentul zilei s-a suparat si a iesit parca din cotidian cu relatarea interesanta a trimisului sau special din Basarabia dar si cu un excelent editorial semnat Ioana Lupea.
Incep sa ma satur de aceleasi scandaluri si aceeasi nepasare politicianista a ziarelor de pe Dambovita.
Vreau mai multa actiune. Vreau presa anilor 95-2000, presa in care am scris si am crescut. Vreau foto compromitatoare si articole pline de aciditate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intari. C

2015

Uau!  Anul trecut a fost un an, cum să scriu, surprinzător.  Cel mai important, dincolo de toate greutățile îndurate, de toate micile victorii și eșecuri a fost momentul în care mi-am revăzut copiii după 7 ani ascunși după egoismul maică-sii. Un moment plin de emoții, în care am plâns împreună, ne-am redescoperit, am zâmbit, ne-am strâns în brațe... A fost un an în care am văzut Clujul împreună cu familia și am regretat enorm că frații nu s-au văzut doar pentru că am fost "politic corect"... Am realizat că nu regret timpul pierdut ci doar că a fost petrecut cu persoanele nepotrivite precum fosta soție sau foști prieteni și colegi, ca timpul schimbă totuși oamenii ca pe vin, unii devin mai buni alții se strică sau se oțetesc. Am auzit scuze plate la telefon doar pentru a fi spuse, acuze scoase doar pentru a-și ascunde vina, am citit poeme cu îngeri văzuți de un bun și depărtat prieten. Am văzut că scobind un dovleac de Halloween tot copil rămâi, nu te transformi în

Referendumul

La sigur că nu aș fi scris ceva despre referendumul românesc pentru redefinirea familiei în Constituție dacă nu aș fi primit azi un telefon ce m-a facut să realizez adevărata profunzime a nebuniei ce a sfâșiat efectiv poporul român în perioada asta. Deja ideea de a face un referendum pentru a da legimitate unei legi care a trecut prin ambele camere ale Parlamentului, deja hotărâtă adicatelea, e dubioasă. Faci referendumul ca să vezi dacă oamenii sunt de acord să shimbe ce vrei tu și după aia vezi cum o faci. Dovada e primul referendum, ăla de cerea reducerea parlamentarilor de la 600 la 300. A trecut cu 50% și așa cum a trecut, bașca și o hotărâre a Curții Constituționale care dădea aviz favorabil acestei schimbări, așa a rămas la prăfuit în arhivele Parlamentului. Vă spun sincer că de referendum am auzit de acu' vreo săptămână când pe Twitter nush' care a dat un RT. M-a mâncat în cur să deschid Facebook. Nenee! Iak'așa am inteles eu cum s-a simțit Pandora când