Treceți la conținutul principal

Romania dupa 20 de ani


Azi ca nu am avut decat sa stau la computer am facut un tur de forta a tuturor evenimentelor din Romania zilelor noastre.

Am citit ziarele, am privit video... Dupa 20 de ani, avem dara un presedinte care se lupta cu marii corupti, un Gigi care se da evlavios dar injura de rupe gura targului, o gramada de pitzipoance pe rol de VIPuri. Avem o presa care se lupta cu ce au mai facut vedetele, in schimb, atat de prezenta in anii '95 presa de investigatie aproape a murit in 2009. Gardianul ce mai misca, Realitatea ce mai arata cate ceva. In rest, manele, Irinel, Monica, Andresan, Gigi...
Surpriza ultimilor doua saptamani o constituie Basarabia. A fost nevoie sa iasa oameni in strada, sa fie batuti tineri, sa fie expulzati jurnalisti sau chiar batuti bine ca presa romaneasca sa iasa din somnul manelistico-mioritic. Dar nu a fost sa fie. De cum revoltele de peste Prut au luat sfarsit ai nostri bravi jurnalisti s-au intors smeriti, in genunchi, cu lacrimi de iertare in ochi catre vedetele locale si fitzele lor. Am avut iarasi in prim plan un Gigi incarcerat dar credincios, un pornostar Laura Andresan ce si-a scos album, fostul sot al Raduleascai care e combinat cu Anna Lesko dupa ce Raduleasca s-a combinat cu mai tanarul si focosul realizator de la Antena 1 Dani Otil dar care se declara mama apriga in timpul procesului de reincredintare a copilului.
Manele si tatze goale cat cuprinde in Libertatea...
Evenimentul zilei s-a suparat si a iesit parca din cotidian cu relatarea interesanta a trimisului sau special din Basarabia dar si cu un excelent editorial semnat Ioana Lupea.
Incep sa ma satur de aceleasi scandaluri si aceeasi nepasare politicianista a ziarelor de pe Dambovita.
Vreau mai multa actiune. Vreau presa anilor 95-2000, presa in care am scris si am crescut. Vreau foto compromitatoare si articole pline de aciditate.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe