09 aprilie 2011

7 aprilie

Am participat acum 2 ani la "revolutia twitter" din RM. Evident, am participat prin intermediul twitter, am preluat informatii, am stat cu ochii tinta pe #pman pana dimineata, am postat stiri in timp real pe Connexions Moldavie, am preluat articole pentru cei care doreau sa fie informati pentru ca siturile de stiri din RM erau intrerupte. Pentru un sit lansat pe 1 aprilie sa ai aprox 400 de vizitatori unici pe zi cu peste o mie de vizite a insemnat ca momentul schimbarii a venit in sfarsit. Au fost cele mai interesante, cele mai intense "ciripituri". Am crezut sincer, fara urma de indoiala ca in sfarsit mamaliga a explodat si pe partea cealalta de Prut. A fost strigatul tinerilor "AJUNGE!" impotriva unei asupriri ideologice, morale, ca strigatul "AJUNGE!" din '90 al parintilor lor a fost inteles in sfarsit. Da, am crezut ca toate problemele ce tin de identitate de limba de societate vor fi in sfarsit scrise raspicat, ca LIBERTATEA, JUSTITIA vor fi respectate pentru ca vox populi vox dei est. A fost o perioada de avant, de dezlantuire a noilor politicieni... peste tot vorbeau limba romana, se luptau pentru libertate, justitie... apoi lucrurile au inceput sa devina din ce in ce mai tulburi. Parca limba romana nu e chiar romana, parca libertatea e interpretabila iar cat despre zeita Dike, altii iau hotarari dinainte sa se puna argumentele in talgere.
Dupa 2 ani e o confuzie intretinuta complice de toti membrii Aliantei fie ei pro-romani, pro-europeni sau moldovenisti. Incepem sa ne impacam cu gandul ca vom afla abia peste 40 de ani dupa desecretizare ce si cum a fost cu adevarat. Majoritatea celor care au crezut atunci ca se poate face schimbare, deziluzionati, au ales calea exilului simtind ca acasa la ei tot strainii raman stapani. Din acest punct de vedere incep sa inteleg transformarea mesajului aliantei din pro-roman si pro-european intr-un mesaj pro-moldovenist, european retinut, cu accente pro-ruse. Diferenta dintre comunisti si aliati in acest caz nu mai e niciuna.
Totusi, un punct de neglijat ramane presa. S-a mai invartosat, a mai prins la obraji, parca s-a mai infiripat "cainele de paza al societatii". Nu mai ramane decat sa muste si sa latre cand politicienii incep sa profite de inconstienta poporului ca deocamdata vad ca, in loc sa preia drapelul si sa urce pe baricade asa cum trebuie sa o faca intr-o societate anesteziata de veninul comunist, aluneca incet incet in zona presei de cancan, de scandal asa cum o face presa romana. Ceea ce se uita e ca presa romana a avut curajul sa iasa pe baricade in anii '90, editorialistii de atunci nu au iertat pe nimeni, nici Puterea nici Opozitia.
Au ramas in RM cativa editorialisti aspri la vorba si verticali in atitudine dar sunt prea putini. Vreau mai multi, mai tineri. Unde-s "lupii tineri"?

Niciun comentariu :