Treceți la conținutul principal

7 aprilie

Am participat acum 2 ani la "revolutia twitter" din RM. Evident, am participat prin intermediul twitter, am preluat informatii, am stat cu ochii tinta pe #pman pana dimineata, am postat stiri in timp real pe Connexions Moldavie, am preluat articole pentru cei care doreau sa fie informati pentru ca siturile de stiri din RM erau intrerupte. Pentru un sit lansat pe 1 aprilie sa ai aprox 400 de vizitatori unici pe zi cu peste o mie de vizite a insemnat ca momentul schimbarii a venit in sfarsit. Au fost cele mai interesante, cele mai intense "ciripituri". Am crezut sincer, fara urma de indoiala ca in sfarsit mamaliga a explodat si pe partea cealalta de Prut. A fost strigatul tinerilor "AJUNGE!" impotriva unei asupriri ideologice, morale, ca strigatul "AJUNGE!" din '90 al parintilor lor a fost inteles in sfarsit. Da, am crezut ca toate problemele ce tin de identitate de limba de societate vor fi in sfarsit scrise raspicat, ca LIBERTATEA, JUSTITIA vor fi respectate pentru ca vox populi vox dei est. A fost o perioada de avant, de dezlantuire a noilor politicieni... peste tot vorbeau limba romana, se luptau pentru libertate, justitie... apoi lucrurile au inceput sa devina din ce in ce mai tulburi. Parca limba romana nu e chiar romana, parca libertatea e interpretabila iar cat despre zeita Dike, altii iau hotarari dinainte sa se puna argumentele in talgere.
Dupa 2 ani e o confuzie intretinuta complice de toti membrii Aliantei fie ei pro-romani, pro-europeni sau moldovenisti. Incepem sa ne impacam cu gandul ca vom afla abia peste 40 de ani dupa desecretizare ce si cum a fost cu adevarat. Majoritatea celor care au crezut atunci ca se poate face schimbare, deziluzionati, au ales calea exilului simtind ca acasa la ei tot strainii raman stapani. Din acest punct de vedere incep sa inteleg transformarea mesajului aliantei din pro-roman si pro-european intr-un mesaj pro-moldovenist, european retinut, cu accente pro-ruse. Diferenta dintre comunisti si aliati in acest caz nu mai e niciuna.
Totusi, un punct de neglijat ramane presa. S-a mai invartosat, a mai prins la obraji, parca s-a mai infiripat "cainele de paza al societatii". Nu mai ramane decat sa muste si sa latre cand politicienii incep sa profite de inconstienta poporului ca deocamdata vad ca, in loc sa preia drapelul si sa urce pe baricade asa cum trebuie sa o faca intr-o societate anesteziata de veninul comunist, aluneca incet incet in zona presei de cancan, de scandal asa cum o face presa romana. Ceea ce se uita e ca presa romana a avut curajul sa iasa pe baricade in anii '90, editorialistii de atunci nu au iertat pe nimeni, nici Puterea nici Opozitia.
Au ramas in RM cativa editorialisti aspri la vorba si verticali in atitudine dar sunt prea putini. Vreau mai multi, mai tineri. Unde-s "lupii tineri"?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven...

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii...

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...