Treceți la conținutul principal

7 aprilie

Am participat acum 2 ani la "revolutia twitter" din RM. Evident, am participat prin intermediul twitter, am preluat informatii, am stat cu ochii tinta pe #pman pana dimineata, am postat stiri in timp real pe Connexions Moldavie, am preluat articole pentru cei care doreau sa fie informati pentru ca siturile de stiri din RM erau intrerupte. Pentru un sit lansat pe 1 aprilie sa ai aprox 400 de vizitatori unici pe zi cu peste o mie de vizite a insemnat ca momentul schimbarii a venit in sfarsit. Au fost cele mai interesante, cele mai intense "ciripituri". Am crezut sincer, fara urma de indoiala ca in sfarsit mamaliga a explodat si pe partea cealalta de Prut. A fost strigatul tinerilor "AJUNGE!" impotriva unei asupriri ideologice, morale, ca strigatul "AJUNGE!" din '90 al parintilor lor a fost inteles in sfarsit. Da, am crezut ca toate problemele ce tin de identitate de limba de societate vor fi in sfarsit scrise raspicat, ca LIBERTATEA, JUSTITIA vor fi respectate pentru ca vox populi vox dei est. A fost o perioada de avant, de dezlantuire a noilor politicieni... peste tot vorbeau limba romana, se luptau pentru libertate, justitie... apoi lucrurile au inceput sa devina din ce in ce mai tulburi. Parca limba romana nu e chiar romana, parca libertatea e interpretabila iar cat despre zeita Dike, altii iau hotarari dinainte sa se puna argumentele in talgere.
Dupa 2 ani e o confuzie intretinuta complice de toti membrii Aliantei fie ei pro-romani, pro-europeni sau moldovenisti. Incepem sa ne impacam cu gandul ca vom afla abia peste 40 de ani dupa desecretizare ce si cum a fost cu adevarat. Majoritatea celor care au crezut atunci ca se poate face schimbare, deziluzionati, au ales calea exilului simtind ca acasa la ei tot strainii raman stapani. Din acest punct de vedere incep sa inteleg transformarea mesajului aliantei din pro-roman si pro-european intr-un mesaj pro-moldovenist, european retinut, cu accente pro-ruse. Diferenta dintre comunisti si aliati in acest caz nu mai e niciuna.
Totusi, un punct de neglijat ramane presa. S-a mai invartosat, a mai prins la obraji, parca s-a mai infiripat "cainele de paza al societatii". Nu mai ramane decat sa muste si sa latre cand politicienii incep sa profite de inconstienta poporului ca deocamdata vad ca, in loc sa preia drapelul si sa urce pe baricade asa cum trebuie sa o faca intr-o societate anesteziata de veninul comunist, aluneca incet incet in zona presei de cancan, de scandal asa cum o face presa romana. Ceea ce se uita e ca presa romana a avut curajul sa iasa pe baricade in anii '90, editorialistii de atunci nu au iertat pe nimeni, nici Puterea nici Opozitia.
Au ramas in RM cativa editorialisti aspri la vorba si verticali in atitudine dar sunt prea putini. Vreau mai multi, mai tineri. Unde-s "lupii tineri"?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intari. C

2015

Uau!  Anul trecut a fost un an, cum să scriu, surprinzător.  Cel mai important, dincolo de toate greutățile îndurate, de toate micile victorii și eșecuri a fost momentul în care mi-am revăzut copiii după 7 ani ascunși după egoismul maică-sii. Un moment plin de emoții, în care am plâns împreună, ne-am redescoperit, am zâmbit, ne-am strâns în brațe... A fost un an în care am văzut Clujul împreună cu familia și am regretat enorm că frații nu s-au văzut doar pentru că am fost "politic corect"... Am realizat că nu regret timpul pierdut ci doar că a fost petrecut cu persoanele nepotrivite precum fosta soție sau foști prieteni și colegi, ca timpul schimbă totuși oamenii ca pe vin, unii devin mai buni alții se strică sau se oțetesc. Am auzit scuze plate la telefon doar pentru a fi spuse, acuze scoase doar pentru a-și ascunde vina, am citit poeme cu îngeri văzuți de un bun și depărtat prieten. Am văzut că scobind un dovleac de Halloween tot copil rămâi, nu te transformi în

Referendumul

La sigur că nu aș fi scris ceva despre referendumul românesc pentru redefinirea familiei în Constituție dacă nu aș fi primit azi un telefon ce m-a facut să realizez adevărata profunzime a nebuniei ce a sfâșiat efectiv poporul român în perioada asta. Deja ideea de a face un referendum pentru a da legimitate unei legi care a trecut prin ambele camere ale Parlamentului, deja hotărâtă adicatelea, e dubioasă. Faci referendumul ca să vezi dacă oamenii sunt de acord să shimbe ce vrei tu și după aia vezi cum o faci. Dovada e primul referendum, ăla de cerea reducerea parlamentarilor de la 600 la 300. A trecut cu 50% și așa cum a trecut, bașca și o hotărâre a Curții Constituționale care dădea aviz favorabil acestei schimbări, așa a rămas la prăfuit în arhivele Parlamentului. Vă spun sincer că de referendum am auzit de acu' vreo săptămână când pe Twitter nush' care a dat un RT. M-a mâncat în cur să deschid Facebook. Nenee! Iak'așa am inteles eu cum s-a simțit Pandora când