Treceți la conținutul principal

"63 de ani moldovenii s-au uitat prin sarma ghimpata la Uniunea Europeana"

Am asistat ieri la conferinta de presa a lui Vlad Filat la Paris in incinta centrului de presa straina din Grand Palais. Din tot discursul sau a eliminat complet cuvantul "Romania". Am ramas profund uimit dar si dezamagit cand, la intrebarea unui invitat care a evocat sarma ghimpata de pe Prut, Filat a raspuns, citez: "A fost un gest de normalitate. Inchipuiti-va, din 46 incoace, cati sunt, 63 de ani, moldovenii au privit printre sarma ghimpata la Uniunea Europeana" Uniunea Europeana???? Pai cum sa nu se rasuceasca in mormantu-i, Grigore Vieru? Traducatoarea a tradus in franceza "cu Romania" insa premierul a tinut sa o corecteze ferm "cu Uniunea Europeana" asadar traducerea a iesit "avec l'Europe". O alta intrebare a tinut de relatia cu Romania. Raspunsul a fost, "una normala" apoi a continuat sa enunte avantajele Parteneriatului Estic si cat de repede avanseaza MD pe drumul european prin prisma acestui grup. De Pachetul Balcanilor... nicio referire. Iata ca, se pare, PLDM a adoptat usor usor, un moldovenism light, sperand, probabil sa atraga de partea lor voturi destinate PD sau al tineretului PCRM. Ceea ce pare si mai interesant e ca, la intalnirea de acum 2 zile cu oameni din diaspora moldava din Paris, prin raspunsurile sale a dat de inteles ca nu se doreste crearea unei agentii a migratiei, nu se doreste la Chisinau venirea celor aflati peste hotare si nici macar indreptarea greselilor facute in campanie (incidentul cu faimoasele voturi pe coli A4) prin tragerea la raspundere a celor responsabili. Din acest punct de vedere incep sa inteleg de ce Tanase a parasit tabara liberal-democrata, stiut fiind faptul ca fostul ministru al Justitiei a mentinut verticalitatea afirmatiilor sale privind originea si limba cetatenilor RM, romana.

P.S. Da. Am inregistrarea audio pentru cei care nu cred...

Fotografii puteti gasi pe www.connexions-moldavie.eu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O carte ca un copil nenascut

Am primit de la un bun prieten manuscrisul unei carti. Amanuntele nu conteaza, cert e ca l-am primit pe computer. Eram atat de obosit si de amarat de ziua care trecuse incat nu realizasem pe moment ce imi trimisese. Aveam in fata ochilor mei o carte care inca nu se nascuse... Plapanda, imperfecta, dar plina de viata si luptand pentru fiecare sansa, fiecare cuvant ce il respira. O citeam curios, ca pe o ecografie a unei societati. Iti propun si tie, cititorule de nebunii, sa arunci o privire pe un fragment, si daca iti place si ai vrea sa vezi o carte nascandu-se si traind in palmele tale, atunci da de veste si cauta un editor. Cuvânt înainte Nu mi-am propus să fac în următoarele pagini o radiografie exactă a societăţii spaniole, nici măcar o analiză exhaustivă a situaţiei diasporei din Spania, pur și simplu voi vorbi despre mine și oamenii pe care am avut şansa, sau ghinionul, de a-i întâlni în acești 4 ani. Unele din întâmplările care vor apărea în această carte sunt inven...

Ranza

Cu ocazia ultimilor evenimente din diaspora moldava din Paris am avut ocazia sa aflu/sa confirm/sa descoper ca totusi unii din cei plecati de acasa pe meleaguri straine isi aduc prin bagaje si mult-hulita RANZA. La unii mai mare la altii mai mica, mai ascunsa sau mai pe fata, RANZA dicteaza totusi relatiile in viata asociativa moldava din Paris. Daca pana acum a domnit pacea si prosperitatea si nu se organiza nimic [in afara de colinde si "sezatori" cu asociatii-fantoma la ambasada RM], de la o vreme de cand CM a inceput sa miste-n front prin concerte organizate cu artisti din MD, prin promovarea revistei diasporei moldave europene, P-D(a nu se face confuzie cu partidul omonim din MD) si colaborarea cu organizatia cu acelasi nume prin pregatirea acesteia pentru Franta... RANZA si-a facut aparitia. Mai intai prin vorbe spuse-n barba, apoi prin susoteli, prin barfe lansate-n comunitate in stil PPCDist ca sa se ajunga la tot felul de marlanii si grosolanii facute pe fata de unii...

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...