Treceți la conținutul principal

Romania, the land of choice? Which choices?

Daca credeti ca sunt fatalist, e o greseala.
Am fost neplacut surprins sa vad cum tinarul Ponta isi cere scuze si e de acord cu nesimtitul ministru de externe rus care a scos pantoful sa bata in masa pentru ca Base a rostit adevarul nerostit de 60 de ani de niciun conducator de la regele Mihai pana la Constantinescu sau Iliescu. O tacere vinovata a colegului sau de arme si alianta ce seamana a aprobare, urmasul Bratienilor, Crin Antonescu nu face decat sa dezamageasca final si bruma de speranta ca Opozitia trebuie sa aduca propuneri constructive si sa apere, ca si oricare alt roman esenta poporului roman indiferent daca vine de la presedinte sau Putere.
Da. Basescu a pus sare pe rana romanilor, Basarabia. A facut-o cu dezinvoltura si fara sa se cace pe el ca Brucan sau ca Constantinescu sau chiar ca Mihai I care a acceptat ordinul Pobeda inainte de a pleca in exil si echivalentul actual cand a fost participant impreuna cu Radu Duda la Aniversarea Victoriei (singurii invitati, de ce oare?)... un refuz ar fi fost deajuns.
Ceea ce ma ingijoreaza nu sunt actiunile conducatorilor fie ei si simbolici, ci pasivitatea romanului... cat de mult a ciuntit comunismul din romani daca in '40 Bucurestiul a ingenuncheat in rugaciune pe strada la auzul cedarii Basarabiei dar acum aproba invectivele MAE rus. Sa fi fost ucis oare in romani spiritul national? Sa se fi anchilozat atat de tare libertatea si constiinta civica incat peste 50% din oameni in printre care si tineri, foarte multi tineri, cred ca pe vremea comunismului era mai bine. Mai bine? Sa fii manat din urma la nesfarsite festivitati in turma, infometat, cu gandul la coada de carne la care nu a putut sa apuce coaste de vaca...
Tinerii care au venit pe lume dupa 90 sa spuna ca comunistii erau buni ca dadeau de munca si sa uite ca peste Prut o parte din Romania se zbate intre Est si Vest si vrea un sprijin neconditionat din partea noastra... sa fie de acord cu nesimtirea unui fost invadator al tarii in care s-a nascut, invadator care i-a deportat si impuscat buneii, care a bagat cate un glont in ceafa invatatorilor, a profesorilor, a oamenilor de cultura sau a preotilor.
Cat de dobitoc poti sa fii sa te declari de acord cu cel care ti-a pus piciorul pe gat, te-a biciuit, ti-a violat mama si sora iar pe pe fratele tau l-a impuscat in fata casei impreuna cu toata familia...
Nu sunt revansard, dar nu rabd dobitocismul de la opinca pana la vladica. Daca tot ai condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov in Duma de Stat ce te mai otarasti? Iar guvernantii nostri daca tot o facusera in Parlamentul Romaniei de ce nu au avut coaie pana la capat sa NU recunoasca Republica Moldova? Cum de tari ca Estonia, Lituania sau Letonia, cu o populatie cam cat a Basarabiei au avut curaj? Asa putini cum sunt au dat palme Ursului si ce sunt acum, MEMBRI UE CU DREPTURI DEPLINE, nu ca Romania, membru UE ajuns in Europa in clasa a II-a cu nasul.
Si cand ii mai aud pe unii ca cica Basescu nu trebuia sa o faca... poate ca e vremea sa ne asumam cine am fost si ce am ajuns?
Un pic de verticalitate e necesara Romaniei... e cam vremea, "ole ole comunismul nu mai e" nu se mai striga de 22 de ani deja, sau mai e, doar ca a luat alta forma? Chiar trebuie sa asteptam sa moara cele cel putin 2 generatii asa cum scrie in manualul de sociologie ca sa se schimbe ceva in Romania?

P.S. Am ajuns sa o vad si pe asta: infractorul comunist Iliescu regreta ca l-a intors de la aeroport pe Rege si isi cere scuze. Dar cum ramane cu studentii din Piata, cu "garzile patriotice" inarmate impuscate prosteste la "revolutie", cand iti ceri scuze de la ei, cei omorati in bataie, de la familiile celor morti in '89 crezand ca alunga comunismul din Romania, soldati sau civili? Cand?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce lasam in urma?

Ne naștem, facem năzbâtii când suntem copii și nebunii când suntem adolescenți. Ne căsătorim (sau nu), aducem pe lume copii (sau nu), muncim (sau nu), ne retragem și în cele din urmă murim. Apoi... Apoi?  Unii spun că lasă în urmă copiii, alții, o melodie (sau mai multe), alții, o carte (sau mai multe), alții, o casă, o pictură (sau mai multe). Am re-vizitat un cimitir. Nimic mai trist și mai șters ca un cimitir. Cruci vechi, mușcate de vânturi și ploi, nume incomplete, chipuri invizibile de-atâta ars de soare, garduri din care fierul se decojește în cruste lungi și sângerii, flori ofilite sau din plastic decolorat de vreme. În fundul cimitirului, o pubelă plină cu lumânări din plastic roșu și o gramadă de buruieni uscate ce așteaptă să fie luate de gunoierii încă adormiți de dimineața. Toate trăirile noastre, gândurile, grijile, bucuriile, imaginile, culori și mirosuri, le luăm cu noi fără posibilitatea de a le împărtăși. Cum să descrii soarele moale p...

In izolare

Am stat si noi in izolare si inca purtam masti. Am reparat o chitara de nereparat doar cu tutoriale de pe Youtube, am inceput sa invat sa cant, sa gatesc, sa ascult muzica si, peste toate, sa citesc. Ah, sa citesc. Asa un sentiment ciudat... Am citit ca-n tinerete, salbatic, neincetat, cate-o carte sau cate 2 carti pe zi.  Am ajuns la un tiramisu pe saptamana. La cate mancam, punem sigur cateva kilograme in pandemia asta. Avem noroc cu gradina. Iesim seara si ne uitam la filme. Cum in spatele casei, langa gradina sunt blocuri, copiii nu pot iesi decat la balcon, punem in fiecare seara la aceeasi ora, 20:00, Tom si Jerry, Disney (seriile mici cu Donald, Porky sau veveritele) pe proiector. Vad copiii printre zabrelele de la balcoane cum rad si aplauda cand si-o ia pe cocoasa Tom sau cand veveritele fura pancakeurile lui Donald... E intrucatva trist dar si interesant in acelasi timp. Dupa atata stat in casa, multi oameni se vor schimba. Multe casnicii se vor rupe si multe se vor intar...

Nu mai citesc ziare

...ca-n cantecul lui Valeriu Sterian. De ce sa mai iau ziare Daca-n jurul meu e plin De evenimente bizare Care ma naucesc deplin  De la o lunga vreme nu mai citesc presa romaneasca. Am scos toate linkurile de pe navigator, m-am dezabonat de pe Twitter de la toate publicatiile chiar si de la oamenii gen presedinte, jurnalisti, datatori cu opinia ca CTP si altii, nu mai intru pe Facebook ( pentru cei care cred ca ma pot contacta pe FB, n-are rost, nu va chinuiti ) si imi vad de viata si de treburile mele ca am multe pe cap si trebuie sa multumesc cat de cat pe toti care sunt, sau care nu vor sa fie, in contact cu mine. A fost greu, ca o dezintoxicare. Ma tot frigeau mainile sa trec pe telefon sa vad ce se mai intampla in Romania, dar m-am abtinut. Dupa chinuri, friguri si frisoane, mi-a trecut. ...si vine unul.  Buei, ai vazut bah c-a dat-o jos p-aia de la-nticoruptie?  Si eu ca fumatorul la miros de tigara: Ai ma! Si? Cum, mah, si? Gata! Toata...